Capitolul I
Fiul lui Dumnezeu
Omul — fiul lui Dumnezeu, este neputincios în trup și liber în duh.
Tatăl nostru
10 min de citit
Cuprinsul capitolului I
Iisus a fost fiul unui tată necunoscut. Necunoscându-și tatăl, în copilăria sa Îl numea tată pe Dumnezeu. În acea vreme a apărut în Iudeea prorocul Ioan. Ioan propovăduia venirea lui Dumnezeu pe pământ. El spunea că dacă oamenii își vor schimba viața, dacă îi vor socoti pe toți oamenii deopotrivă între ei, dacă nu vor vătăma, ci se vor ajuta unii pe alții, atunci Dumnezeu se va coborî pe pământ și pe pământ se va statornici împărăția Sa. Auzind această propovăduire, Iisus s-a retras de la oameni în pustiu, ca să înțeleagă rostul vieții omului și legătura lui cu obârșia fără de sfârșit a tuturor, numită Dumnezeu. Necunoscându-și tatăl trupesc, Iisus Îl recunoștea de tată pe Dumnezeu.
Stând în pustiu câteva zile fără hrană, Iisus a început să se chinuiască de foame și s-a gândit: eu sunt fiul lui Dumnezeu cel atotputernic și de aceea trebuie să fiu atotputernic la fel ca El; dar iată că vreau să mănânc, iar pâinea nu se arată după voia mea, prin urmare nu sunt atotputernic. La aceasta și-a spus: nu pot face din pietre pâine, dar mă pot înfrâna de la pâine. Și de aceea, dacă nu sunt atotputernic în trup, sunt atotputernic după duh — pot birui trupul; și prin urmare sunt fiul lui Dumnezeu nu după trup, ci după duh.
Dar dacă sunt fiul duhului, și-a mai spus el, atunci mă pot lepăda de trup și îl pot nimici. Iar la aceasta a răspuns: sunt născut prin duh în trup. Aceasta a fost voia Tatălui meu, și de aceea nu mă pot împotrivi voii Lui.
Dar dacă nu poți să-ți împlinești dorințele trupului și nu te poți lepăda de trup, și-a mai spus el, atunci trebuie să muncești pentru trup și să te desfătezi cu toate acele bucurii pe care ți le dă el. Iar la aceasta a răspuns: nu pot să împlinesc dorințele trupului și nu mă pot lepăda de trup; însă viața mea este atotputernică în duhul Tatălui meu, și de aceea în trup trebuie să slujesc și să muncesc numai unuia singur, duhului — Tatălui.
Și încredințându-se că viața omului este numai în duhul Tatălui, Iisus a ieșit din pustiu și a început să propovăduiască oamenilor învățătura sa. Spunea că în el este duhul, că de acum înainte cerul este deschis și puterile cerești s-au unit cu omul, că s-a statornicit pentru oameni viața nesfârșită și liberă, că toți oamenii, oricât de nefericiți ar fi după trup, pot fi fericiți.
Matei 1, 18. Nașterea lui Iisus Hristos iată cum a fost: mama sa, Maria, era logodită cu Iosif. Dar înainte de a începe să trăiască precum bărbatul cu femeia, s-a dovedit că Maria era însărcinată.
19, 24, 25. Iosif însă era om bun și n-a vrut să o facă de rușine; a luat-o de soție și nu s-a atins de dânsa până ce ea nu a născut pe fiul său cel dintâi, și i-a pus numele Iisus.
Luca II, 40. Și băiatul creștea și se făcea bărbat; și era priceput peste anii săi.
41, 42, 43, 44, 45. Iisus avea deja 12 ani, și s-au dus o dată Maria cu Iosif la sărbătoare în Ierusalim și l-au luat cu dânșii pe băiat. A trecut sărbătoarea, au plecat spre casă și au uitat de băiat.
Apoi și-au amintit și au socotit că a plecat cu ceilalți copii, și au întrebat de el pe drum. Băiatul nu era nicăieri, și s-au întors după el la Ierusalim.
46. Și în a treia zi l-au găsit pe băiat în biserică — șezând cu învățătorii, întrebându-i și ascultându-i.
47. Și toți se mirau de priceperea lui.
48. Mama l-a văzut și a zis: ce ne-ai făcut? Iată, eu și tatăl tău ne mâhnim și te căutăm.
49. Iar el le-a spus: dar unde m-ați căutat? Oare nu știți că pe un fiu trebuie să-l căutați în casa tatălui?
50. Și ei n-au priceput cuvintele lui, n-au priceput pe cine numește el tatăl său.
51. Și după aceea Iisus a trăit la mama sa și a ascultat de ea în toate.
52. Și sporea și în vârstă, și în pricepere.
Luca III, 23. Și toți credeau că Iisus este fiul lui Iosif. Și așa a trăit până la 30 de ani.
Matei III, 1. În acea vreme a apărut în Iudeea prorocul Ioan.
Marcu I, 4. Ioan trăia în stepa Iudeii, lângă Iordan.
Matei III, 4. Haina lui Ioan era din păr de cămilă, încinsă cu o curea, iar el se hrănea cu coajă de copac și cu verdețuri.
Marcu 1, 4. El chema poporul la schimbarea vieții, ca să scape de rătăcire, și în semnul schimbării vieții scălda poporul în Iordan.
Luca III, 4. El spunea: un glas strigă către voi; croiți în pustietate cale lui Dumnezeu, neteziți-i calea.
5. Faceți așa încât totul să fie neted, să nu fie nici văgăuni, nici ridicături, nici înălțimi, nici adâncuri.
6. Atunci Dumnezeu va fi în voi și toți își vor găsi mântuirea.
10. Și îl întreba poporul: ce să facem?
11. El răspundea: cine are două haine, să i-o dea aceluia care nu are. Și cine are hrană, să i-o dea aceluia care nu are.
12. Veneau la el vameșii și întrebau: noi ce să facem?
13. El le-a spus: să nu stoarceți nimic peste ceea ce este rânduit.
14. Și întrebau ostașii: noi cum să ne purtăm? El a spus: pe nimeni să nu nedreptățiți, să nu umblați cu vicleșuguri. Fiți mulțumiți cu ceea ce vi se dă.
Matei III, 5. Și veneau la el locuitorii Ierusalimului și toți iudeii din preajma Iordanului.
6. Și își mărturiseau înaintea lui nedreptatea lor, iar el, în semnul schimbării vieții, îi cufunda în Iordan.
7. Și ortodocșii, și rascolnicii au venit de asemenea la Ioan, dar în taină. El i-a recunoscut și a zis: neam de vipere, au doară ați simțit și voi că nu veți scăpa de voia lui Dumnezeu? Veniți-vă dar în fire și schimbați-vă credința!
8. Iar dacă vreți să vă schimbați credința, atunci din roadele voastre să se vadă că v-ați venit în fire.
10. Securea stă deja lângă pom. Dacă pomul aduce roadă rea, este tăiat și aruncat în foc.
11. Eu, în semnul schimbării credinței voastre, vă curățesc în apă, dar după această cufundare trebuie să vă mai curățiți și cu duhul.
12. Duhul vă va curăți așa cum își curăță stăpânul aria sa: grâul îl va aduna, iar pleava o va arde.
13. Iisus a venit din Galileea la Iordan ca să se cufunde la Ioan; și s-a cufundat și a ascultat propovăduirea lui Ioan.
Matei IV, 1. Iar de la Iordan a mers în pustiu și acolo a cunoscut puterea duhului.
2. Iisus a rămas în pustiu 40 de zile și 40 de nopți fără băutură și fără hrană.
3. Și glasul trupului său i-a zis:
Luca IV, 3. Dacă ai fi fiul atotputernicului Dumnezeu, ai putea după voia ta să faci pâini din pietre, dar nu poți face asta, prin urmare nu ești fiul lui Dumnezeu.
4. Dar Iisus și-a zis: dacă nici nu pot face pâine din pietre, înseamnă că nu sunt fiul unui Dumnezeu al trupului, ci fiul unui Dumnezeu al duhului. Eu nu trăiesc prin pâine, ci prin duh. Și duhul meu poate să nesocotească trupul. Dar foamea tot îl chinuia, iar glasul trupului i-a zis din nou: dacă trăiești numai prin duh și poți nesocoti trupul, atunci te poți lepăda de trup, și duhul tău va rămâne viu.
9. Și i s-a năzărit că stă pe acoperișul templului și glasul trupului îi spune: dacă ești fiul unui Dumnezeu al duhului, aruncă-te de pe templu, căci nu te vei zdrobi.
10. Iar o putere nevăzută te va păzi, te va sprijini și te va izbăvi de orice rău.
11. Dar Iisus și-a zis: pot să nesocotesc trupul, dar nu mă pot lepăda de el, fiindcă sunt născut prin duh în trup. Aceasta a fost voia Tatălui duhului meu și nu mă pot împotrivi Lui. Atunci glasul trupului i-a zis: dacă nu te poți împotrivi tatălui tău întru a nu te arunca de pe templu și a nu te lepăda de trup, atunci nu te poți împotrivi tatălui nici întru a flămânzi când îți este foame. Nu trebuie să nesocotești poftele trupului. Ele sunt puse în tine și trebuie să le slujești.
5. Și i s-au năzărit lui Iisus toate împărățiile pământești și toți oamenii, cum trăiesc ei și se trudesc pentru trup, așteptând răsplată de la el.
6. Și glasul trupului i-a zis: iată, vezi, ei îmi slujesc mie, iar eu le dau tot ce își doresc.
7. Dacă îmi vei sluji mie, la fel va fi și pentru tine.
8. Dar Iisus și-a zis: Tatăl meu nu este trup, ci duh. Prin El trăiesc, pe El Îl cunosc în mine pururea, pe El singur Îl cinstesc și Lui singur Îi slujesc, așteptând răsplată numai de la El.
13. Atunci ispita a încetat, iar Iisus a cunoscut puterea duhului.
Luca IV, 14; Ioan I, 36. Și cunoscând puterea duhului, Iisus a ieșit din pustiu și a venit iarăși la Ioan și a rămas cu el. Iar când Iisus pleca de la Ioan, Ioan a zis despre el: acesta este mântuitorul oamenilor.
Ioan I, 37. La aceste cuvinte ale lui Ioan, doi ucenici ai lui Ioan l-au lăsat pe fostul lor învățător și au mers după Iisus.
38. Iisus a văzut că ei merg după el, s-a oprit și le spune: ce vă trebuie? Ei i-au zis: învățătorule! vrem să fim cu tine și să aflăm învățătura ta.
39. El a zis: veniți cu mine și vă voi spune totul. Ei au mers cu el și au rămas cu el, ascultându-l până la ceasul al zecelea.
40. Pe unul dintre acești ucenici îl chema Andrei. Andrei avea un frate, Semion.
41. Ascultându-l pe Iisus, Andrei a mers la fratele său Semion și îi spune: l-am găsit pe acela despre care au scris prorocii și Moise, pe acela care ne va vesti mântuirea noastră.
42. Andrei l-a luat cu sine pe Semion și l-a adus și pe el la Iisus. Pe acest frate al lui Andrei, Iisus l-a numit Petru — ceea ce înseamnă piatră. Și acești doi frați au devenit ucenici ai lui Iisus.
43. Apoi, chiar înainte de a intra în Galileea, Iisus l-a mai întâlnit pe Filip și l-a chemat cu sine.
44. Filip era din Betsaida, consătean cu Petru și cu Andrei.
45. Când Filip l-a cunoscut pe Iisus, a mers și l-a căutat pe fratele său Natanael și îi spune: l-am găsit pe alesul lui Dumnezeu, despre care au scris prorocii și Moise. Acesta este Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
46. Natanael s-a mirat că cel despre care au scris prorocii era dintr-un sat vecin și spune: anevoie de crezut ca trimisul lui Dumnezeu să fie din Nazaret. Filip spune: vino cu mine, vei vedea și vei auzi tu însuți.
47–49. Natanael a încuviințat și a mers cu fratele său și s-a întâlnit cu Iisus; și când l-a auzit, i-a zis lui Iisus: da, acum văd că este adevărat că tu ești fiul lui Dumnezeu și împăratul lui Israel.
51. Iisus i-a zis: află ceea ce este mai de preț decât aceasta. De acum înainte veți afla că cerul este deschis și că oamenii pot fi în părtășie cu puterile cerești. De acum înainte Dumnezeu nu va mai fi despărțit de oameni.
Luca IV, 16. Și a venit Iisus în patria sa, la Nazaret. Și de sărbătoare a intrat, ca de obicei, în adunare și a început să citească.
17. I-au dat cartea prorocului Isaia. El a desfășurat-o și a început să citească. În carte era scris:
18. Duhul stăpânului este în mine. El m-a ales pentru a vesti binele celor nenorociți și cu inima zdrobită, pentru a vesti celor legați slobozirea, orbilor — lumina și celor chinuiți — mântuirea și odihna.
19. Pentru a vesti tuturor vremea milostivirii lui Dumnezeu.
20. El a închis cartea, a dat-o slujitorului și a șezut; și toți așteptau să audă ce va spune.
21. Iar el a zis: acum această scriptură s-a împlinit în fața ochilor voștri.
Tradus din limba rusă după „Краткое изложение Евангелия" (L. N. Tolstoi, Opere complete, vol. 24).