Începutul înțelegerii

---

Matei XI, 2, 3. După aceea au venit ucenicii lui Ioan să-l întrebe pe Iisus: el este oare acela despre care vorbește Ioan; deschide el oare împărăția lui Dumnezeu și îi înnoiește el oare pe oameni prin duh?

4. Iisus răspunde și zice: uitați-vă, ascultați și povestiți-i lui Ioan dacă a sosit împărăția lui Dumnezeu și dacă oamenii se înnoiesc prin duh. Povestiți-i cum propovăduiesc eu împărăția lui Dumnezeu.

5. În prorocii s-a spus că, atunci când va sosi împărăția lui Dumnezeu, toți oamenii vor fi fericiți. Ei bine, spuneți-i că împărăția lui Dumnezeu a mea este astfel, încât cei săraci sunt fericiți.

6. Și că oricine mă înțelege pe mine se face fericit.

7. Și, dând drumul ucenicilor lui Ioan, Iisus a început să vorbească poporului despre ce fel de împărăție a lui Dumnezeu vestea Ioan. El a zis: când ați mers să vă botezați la Ioan în pustiu, ce ați mers să vedeți? Cărturarii ortodocși au mers și ei, dar nu au înțeles ceea ce vestea Ioan. Și l-au socotit drept nimic.

16. Acest neam, cărturarii ortodocși, socotesc drept adevăr numai ceea ce născocesc ei înșiși și ascultă unii de la alții, și acea lege pe care au născocit-o ei înșiși.

18. Iar ce spunea Ioan, ce spun eu, ei nu aud și nu înțeleg. Din ceea ce spunea Ioan, au înțeles numai că el postea în pustiu, și zic: are drac în el.

19. Din ceea ce spun eu, au înțeles numai că nu postesc, și zic: mănâncă și bea cu vameșii și desfrânații, le este prieten.

17. Sunt ca niște copii pe uliță, care trăncănesc unii cu alții și se minunează că nimeni nu-i ascultă.

19. Și înțelepciunea lor se vede după faptele lor.

8. Dacă ați fi vrut să vă uitați la un om îmbrăcat în haine bogate, păi aceștia trăiesc aici, în palate.

9. Atunci ce nu ați văzut în pustie? Credeți că ați umblat pentru că Ioan a fost un proroc la fel ca ceilalți? Nu credeți asta. Ioan nu a fost un proroc ca ceilalți; el a fost mai mare decât toți prorocii. Aceia prevesteau ceea ce s-ar putea să fie. El a vestit oamenilor ceea ce este: că împărăția lui Dumnezeu și a fost, și este pe pământ.

11. Adevărat vă spun: nu s-a născut om mai mare decât Ioan. El a vestit împărăția lui Dumnezeu pe pământ și de aceea el este mai presus de toți.

Luca XVI, 16. Legea și prorocii — toate acestea au fost de trebuință până la Ioan. Iar de la Ioan și până în vremea de acum se vestește că împărăția lui Dumnezeu este pe pământ și că oricine face o strădanie, acela și intră în ea.

Luca XVII, 20. Și au venit la Iisus ortodocși și au început să-l întrebe cum și când va veni împărăția lui Dumnezeu? Iar el le-a răspuns: împărăția lui Dumnezeu, pe care o propovăduiesc eu, nu este așa cum au propovăduit-o prorocii de mai înainte. Ei spuneau că va veni Dumnezeu cu felurite arătări văzute, iar eu vorbesc despre o asemenea împărăție a lui Dumnezeu a cărei venire nu se poate vedea cu ochii.

23. Și dacă vă vor spune: iat-o că a venit sau va veni, sau iat-o că e aici, voi să nu-i credeți. Împărăția lui Dumnezeu nu este într-o vreme sau într-un loc oarecare.

24. Ea este ca fulgerul: și aici, și acolo, și pretutindeni. 21. Și nu are nici timp, nici loc, fiindcă împărăția lui Dumnezeu, aceea pe care o propovăduiesc eu, este înlăuntrul vostru.

Ioan III, 1, 2. După aceasta, un ortodox dintre mai-marii iudeilor, Nicodim, a venit la Iisus noaptea și zice: tu nu poruncești să se țină sabatele, nu poruncești să se țină curăția, nu poruncești să se aducă jertfe, să se postească; templul l-ai nimicit, despre Dumnezeu spui că este duh, și despre împărăția lui Dumnezeu spui că este înlăuntrul nostru. Ce fel de împărăție a lui Dumnezeu este aceasta?

3. Iar Iisus i-a răspuns: pricepe, dacă omul este zămislit din cer, atunci în el trebuie să fie ceva ceresc.

4. Nicodim nu a înțeles aceasta și a zis: cum poate un om, dacă este zămislit din trupul tatălui și a îmbătrânit, să intre iarăși în pântecele mamei și să fie zămislit din nou?

5. Iar Iisus i-a răspuns: pricepe ce spun. Eu spun că omul, în afară de trup, este zămislit încă și din duh, și de aceea orice om este zămislit din trup și din duh, și de aceea în el poate să fie împărăția cerurilor.

6. Din trup — trup. Din trup nu se poate naște duh: numai din duh poate fi duh.

8. Duhul este ceea ce trăiește în tine, și trăiește liber și înțelegător, și este ceea la ce nu știi nici începutul, nici sfârșitul, și aceasta o simte în sine orice om.

7. Și de aceea, de ce te-ai mirat că ți-am spus că noi trebuie să fim zămisliți din cer?

9. Nicodim a zis: totuși nu cred că s-ar putea să fie așa.

10. Atunci Iisus i-a zis: ce fel de învățător ești tu, când nu înțelegi aceasta!

11. Pricepe că nu vreo învățătură meșteșugită tâlcuiesc eu; eu tâlcuiesc ceea ce știm cu toții, încredințez despre ceea ce vedem cu toții.

12. Cum dar vei crede în ceea ce este în cer, dacă nu crezi în ceea ce este pe pământ, în ceea ce este în tine însuți.

13. În cer căci nimeni nu a fost, ci este numai pe pământ omul coborât din cer și el însuși ceresc.

14. Iată pe acest fiu ceresc din om și trebuie să-l înălțăm, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață cerească.

16. Căci nu spre pieirea oamenilor, ci pentru binele oamenilor i-a dat Dumnezeu pe fiul său, asemenea lui. Căci l-a dat pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață nesfârșită.

17. Căci doar nu de aceea l-a adus el pe fiul său — viața — în lumea oamenilor, ca să nimicească lumea oamenilor, ci el de aceea l-a adus pe fiul său — viața —, pentru ca lumea oamenilor să fie vie prin el.

18. Cine își pune viața în el, acela nu moare, iar cine nu își pune viața în el, acela se nimicește pe sine prin aceea că nu s-a bizuit pe ceea ce este viață.

19. În aceasta și constă despărțirea (moartea): că viața a venit în lume, dar oamenii înșiși se duc departe de viață. Viața este lumina oamenilor. Lumina a venit în lume, dar oamenii au îndrăgit întunericul mai mult decât lumina și nu merg la lumină.

20. Și de aceea, cine face răul, acela nu merge la lumină, așa încât să nu i se vadă faptele, și acela se lipsește pe sine de viață.

21. Iar cine trăiește în adevăr, acela merge la lumină, așa încât faptele lui sunt în lumină, și acela are viață și se unește cu Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu trebuie înțeleasă nu așa cum credeți voi, că pentru toți oamenii va veni împărăția lui Dumnezeu într-o vreme oarecare și într-un loc oarecare, ci așa: că în întreaga lume întotdeauna unii oameni, aceia care se bizuie pe cerescul Fiu al omului, se fac fiii împărăției, iar ceilalți, care nu se bizuie pe el, se nimicesc. Tatăl acelui duh care este în om este Tatăl numai al acelora care se recunosc drept fiii săi. Și de aceea pentru el există numai aceia care au păstrat în ei ceea ce el le-a dat.

Matei XIII, 3. Și după aceea a început Iisus să tâlcuiască norodului despre ce este împărăția lui Dumnezeu, și le tâlcuia prin pilde. El a zis: Tatăl duh seamănă în lume viața înțelegerii, la fel cum un gospodar seamănă semințe pe ogorul său.

4. El seamănă pe tot ogorul, fără să aleagă care unde va cădea. Și iată că unele boabe cad pe drum, și vin păsările și le ciugulesc.

5. Iar altele pe pietre, și pe pietre, deși răsar, se veștejesc, fiindcă n-au unde să prindă rădăcină.

7. Iar altele încă nimeresc în pelin, și pelinul înăbușă grânele, și răsare spicul, dar nu dă rod în bob.

8. Iar altele nimeresc pe pământ bun; acelea răsar și răscumpără semințele pierdute, dau în spic și se umplu de bob; și un spic dă însutit, altul de șaizeci de ori, altul de treizeci de ori.

Așa și Dumnezeu a risipit duhul în oameni: la unii el piere, iar la alții rodește însutit. Acești oameni și alcătuiesc împărăția lui Dumnezeu.

Marcu IV, 26. Așa că împărăția lui Dumnezeu nu este așa cum credeți voi, că va veni Dumnezeu să domnească peste voi. Dumnezeu doar a semănat duhul, și împărăția lui Dumnezeu va fi în cei ce îl păstrează.

27. Dumnezeu nu-i cârmuiește pe oameni și, precum un gospodar, aruncă semințele în pământ și el însuși nu se mai gândește la ele.

28. Semințele se umflă singure, încolțesc, dau în verdeață, în pai, în spic și umplu bobul.

29. Și abia când s-a copt, gospodarul trimite secerile ca să secere holda. Așa și Dumnezeu i-a dat lumii pe fiul său — duhul, și duhul crește de la sine în lume, iar fiii duhului alcătuiesc împărăția lui Dumnezeu.

Matei XIII, 33. Precum o femeie, punând plămădeală în covată, o amestecă cu făina și nu o mai frământă, ci așteaptă ca ea singură să dospească și să crească.

Câtă vreme oamenii trăiesc, Dumnezeu nu se amestecă în viața lor; el a dat duhul în lume, iar duhul trăiește de la sine în oameni și alcătuiește împărăția lui Dumnezeu. Pentru duh nu există nici moarte, nici rău. Moartea și răul sunt pentru trup, iar nu pentru duh.

XIII, 24. Împărăția lui Dumnezeu iată cu ce se aseamănă: un gospodar a semănat semințe bune pe ogorul său. Gospodarul este duhul tată; ogorul este lumea; semințele bune sunt fiii împărăției lui Dumnezeu.

25. Iată că gospodarul s-a culcat să doarmă, și a venit un vrăjmaș și a semănat neghină pe ogor. Vrăjmașul este ispita, neghina sunt fiii ispitei.

27, 28. Iată că au venit la gospodar lucrătorii și i-au zis: oare n-ai semănat tu semințe bune? Ți-a ieșit multă neghină pe ogor. Trimite-ne, și o vom plivi.

29. Iar gospodarul le zice: nu trebuie; căci plivind neghina, veți călca în picioare și grâul.

30. Lăsați-le să crească împreună. Va veni secerișul, și atunci le voi porunci secerătorilor să aleagă neghina și o voi arde, iar grâul îl voi strânge în hambar.

Secerișul este sfârșitul vieții omenești, iar secerătorii sunt puterile cerești. Și vor arde neghina, iar grâul se va curăți și se va aduna. Așa și la sfârșitul vieții va pieri tot ce a fost amăgire a vremii și va rămâne doar o singură viață adevărată — în duh. Pentru duhul tată răul nu există. Duhul păzește ceea ce îi trebuie lui, iar ce nu este de la el, aceea nu există pentru el.

47. Împărăția lui Dumnezeu este ca un năvod. Năvodul este întins pe mare și prinde tot felul de pești.

48. Iar apoi, când îl scot la mal, îi aleg pe cei netrebnici și îi aruncă înapoi în mare. Așa va fi și la sfârșitul veacului: puterea cerească va alege ce este bun, iar ce este rău va fi aruncat.

10. Și când a sfârșit el de vorbit, au început ucenicii lui să-l întrebe: cum să înțelegem aceste pilde?

11. Și el le-a zis: aceste pilde trebuie înțelese în două feluri. Căci toate aceste pilde le spun fiindcă sunt unii, precum voi, ucenicii mei, care singuri înțelegeți în ce stă împărăția lui Dumnezeu; înțelegeți că împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul fiecărui om, înțelegeți cum să intrați în ea; iar alții nu înțeleg aceasta. Ceilalți privesc și nu văd, ascultă și nu pricep.

15. Pentru că inima lor s-a învârtoșat. De aceea eu spun aceste pilde cu două înțelesuri, și pentru unii, și pentru ceilalți. Celorlalți le vorbesc despre Dumnezeu, despre ce înseamnă pentru Dumnezeu împărăția sa, și ei pot să priceapă aceasta. Vouă însă vă vorbesc despre ce înseamnă pentru voi împărăția lui Dumnezeu, aceea care este înlăuntrul vostru.

18. Și voi căutați să înțelegeți cum se cuvine pilda semănătorului. Pentru voi pilda iată ce înseamnă.

19. Oricine a înțeles rostul împărăției lui Dumnezeu, dar nu l-a primit în inima sa, la acela vine răul și răpește cele semănate; aceasta este sămânța de lângă drum.

20. Ceea ce este semănat pe piatră este cel care primește îndată cu bucurie.

21. Dar nu are rădăcină în sine, ci primește doar pentru o vreme, iar când vine strâmtorarea, prigoana din pricina rostului împărăției, se leapădă îndată.

22. Ceea ce este semănat în pelin este cel care a înțeles rostul împărăției, dar grijile lumești și lăcomia de bogăție îi înăbușă acest rost și el nu dă rod.

23. Iar ceea ce este pe pământ bun este cel care a înțeles rostul împărăției și l-a primit în inima sa. Acesta aduce rod, unul însutit, altul de șaizeci de ori, altul de treizeci de ori.

12. Căci celui ce ține i se va da mult, iar de la cel ce nu ține se va lua și ce-i mai rămâne.

Luca VIII, 18. Și de aceea luați seama cum înțelegeți pildele. Înțelegeți-le așa încât să nu vă lăsați pradă amăgirilor, jignirilor și grijilor, ci să aduceți rod de treizeci, de șaizeci și de o sută de ori.

Matei XIII, 31. Împărăția cerurilor în suflet crește din nimic, dar dă totul. Ea este ca o sămânță de mesteacăn, cea mai mică dintre semințe, dar când crește este mai mare decât toți copacii, iar păsările cerului își fac cuiburi pe ramurile lor.