Capitolul XII — Biruința duhului asupra trupului | Cele 5 Legi ale lui Iisus Hristos

Cuprinsul capitolului XII

Când Iisus și-a încheiat cuvântarea către ucenici, s-a ridicat și, în loc să fugă sau să se apere, a ieșit în întâmpinarea lui Iuda, care adusese soldați ca să-l prindă. Iisus s-a apropiat de el și l-a întrebat de ce se află acolo. Dar Iuda nu a răspuns, iar mulțimea de soldați l-a înconjurat pe Iisus. Petru s-a repezit să-și apere învățătorul și, scoțând un cuțit, a început să se lupte; dar Iisus l-a oprit pe Petru și i-a spus că cel ce se luptă cu cuțitul, acela el însuși trebuie să piară de cuțit, și i-a poruncit să dea înapoi cuțitul. Și apoi Iisus le-a spus celor ce veniseră să-l prindă: eu și mai înainte umblam singur printre voi și nu mă temeam, și nici acum nu mă tem de voi și mă dau vouă. Puteți face ce vreți. Și când toți ucenicii s-au împrăștiat fugind, Iisus a rămas singur. Căpetenia soldaților a poruncit să-l lege pe Iisus și să-l ducă la Ana. Ana fusese mai înainte arhiereu și locuia în aceeași curte cu Caiafa. Iar Caiafa era pe atunci arhiereu. El a fost cel ce a născocit acel temei după care au hotărât să-l ucidă pe Iisus, anume că dacă nu-l vor ucide, va pieri tot poporul. Iisus, simțindu-se în voia Tatălui, era gata de moarte și nu s-a împotrivit când îl prindeau și nu s-a temut când îl duceau; însă tocmai acel Petru care abia îi făgăduise lui Iisus că nu se va lepăda de el și va muri pentru el, tocmai acela care voise să-l apere pe Iisus, acum, când a văzut că Iisus este dus la osândă, s-a speriat că va fi osândit și el, și la întrebările slugilor din curte dacă nu cumva fusese și el cu Iisus, s-a lepădat și a plecat de la el; și abia mai târziu, când a cântat cocoșul, a înțeles Petru tot ceea ce îi spusese Iisus.

A înțeles că sunt două ispite ale trupului: frica și violența — și că împotriva lor se luptase Iisus când se rugase în grădină și îi chemase pe ucenici să se roage. Și iată că acum el căzuse în amândouă ispitele trupului, de care îl avertizase Iisus: voise să apere adevărul prin violență, voise să se bată și să facă rău, iar acum nu a răbdat frica suferințelor trupești și s-a lepădat de învățător. Iisus nu s-a lăsat pradă ispitei violenței nici când ucenicii au pregătit două cuțite ca să-l apere, și nici ispitei fricii de oameni în Ierusalim, de neamuri și acum de soldați, când l-au legat și l-au dus la judecată.

Pe Iisus l-au adus la Caiafa. Caiafa a început să-l descoasă în ce constă învățătura lui. Însă Iisus, știind că Caiafa nu-l întreabă ca să afle în ce constă învățătura, ci numai ca să-l învinuiască, nu a răspuns, ci a zis: eu nu am tăinuit și nu tăinuiesc nimic; dacă vrei să știi în ce constă învățătura mea, întreabă-i pe cei care au auzit-o și au înțeles-o. Pentru aceasta, un paznic arhieresc l-a lovit peste obraz pe Iisus, iar Iisus l-a întrebat pentru ce îl bate. Dar acela nu i-a răspuns, iar arhiereul a continuat judecata. Au adus martori, iar martorii mărturiseau că Iisus se lăudase că a nimicit credința iudaică. Și arhiereii îl întrebau pe Iisus, dar el, văzând că nu-l întrebau ca să afle ceva, ci numai ca să păstreze aparența unei judecăți drepte, nu a răspuns nimic.

Atunci arhiereul l-a întrebat: spune-mi, tu ești Hristos, fiul lui Dumnezeu? Iisus a zis: da, eu sunt om — fiul lui Dumnezeu, și acum, chinuindu-mă, veți vedea că omul poate fi deopotrivă cu Dumnezeu. Iar arhiereul s-a bucurat de aceste cuvinte și le-a spus celorlalți judecători: sunt de ajuns aceste cuvinte ca să-l osândim? Iar judecătorii au zis: sunt de ajuns, și îl osândim la moarte. Și când au spus aceasta, tot poporul s-a năpustit asupra lui Iisus și a început să-l bată, să-l scuipe în față și să-și bată joc de el. El tăcea.

Iudeii nu aveau dreptul să pedepsească oamenii cu moartea; aveau nevoie de învoire de la mai-marele roman, și de aceea, după ce l-au osândit după rânduiala lor și și-au bătut joc de el, l-au dus la dregătorul roman Pilat, ca acesta să-l execute pe Iisus. Pilat i-a întrebat pentru ce vor să-l omoare. Ei au zis: pentru că este un om rău. Pilat le spune: dacă este un om rău, judecați-l voi după legea voastră. Ei au zis: vrem ca tu să-l execuți, fiindcă este vinovat în fața cezarului roman: este un răzvrătit, ațâță poporul, oprește să se plătească dajdii cezarului și se numește pe sine împărat al iudeilor. Pilat l-a chemat la sine pe Iisus și a zis: ce înseamnă dar aceasta, că ești împărat al iudeilor? Iisus a zis: vrei într-adevăr să știi ce înseamnă împărăția mea? Sau vrei să mă întrebi doar de formă? Pilat a zis: eu nu sunt iudeu și mie îmi este totuna dacă te numești sau nu împărat al iudeilor, dar te întreb ce fel de om ești și de ce spun ei că ești împărat? Iisus a zis: spun adevărul când zic că mă numesc împărat. Sunt într-adevăr împărat, însă împărăția mea nu este pământească, ci cerească. Împărații pământești se bat și se luptă și au oștiri, dar, vezi bine, pe mine m-au legat și m-au bătut, iar eu nu le-am stat împotrivă. Eu sunt împărat ceresc, sunt atotputernic prin duh.

Pilat a zis: așadar, prin urmare, este adevărat că te socoți împărat? Iisus a zis: tu însuți știi aceasta. Oricine trăiește prin adevăr este liber și de aceea este împărat. Eu doar din aceasta trăiesc și numai aceasta învăț: să le descopăr oamenilor adevărul că sunt liberi prin duh. Pilat a zis: tu înveți adevărul, dar nimeni nu știe ce este adevărul, și fiecare are adevărul său; și, spunând acestea, s-a întors și a plecat de la Iisus înapoi la iudei. Ieșind la iudei, Pilat a zis: n-am găsit nimic nelegiuit în acest om. Pentru ce dar să-l execut? Arhiereii au zis: trebuie executat pentru că răzvrătește poporul. Atunci Pilat a început să-l cerceteze pe Iisus de față cu arhiereii; dar Iisus, văzând că această cercetare este numai de formă, nu a răspuns nimic. Atunci Pilat a zis: eu singur nu-l pot osândi; duceți-l la Irod.

La judecata lui Irod, Iisus de asemenea nu a răspuns nimic la învinuirile arhiereilor, iar Irod, socotindu-l pe Iisus un om de nimic, a poruncit, ca să râdă de el, să-l îmbrace într-o haină roșie și l-a trimis înapoi la Pilat. Lui Pilat îi era milă de Iisus; a început să-i înduplece pe arhierei să-l ierte pe Iisus măcar de dragul sărbătorii, dar arhiereii nu se lăsau de la al lor, și toți, și poporul după ei, strigau să-l răstignească pe Iisus pe cruce. Pilat a început a doua oară să-i înduplece să-i dea drumul lui Iisus, însă arhiereii și poporul strigau că nu se poate să nu fie executat. Ei au zis: este vinovat prin aceea că se numește pe sine fiul lui Dumnezeu. Pilat l-a chemat din nou pe Iisus și l-a întrebat: ce înseamnă că te numești pe tine fiul lui Dumnezeu? Cine ești tu? Iisus nu a răspuns nimic. Atunci Pilat a zis: cum de nu-mi răspunzi, când eu am puterea să te execut sau să-ți dau drumul? Iisus a răspuns: nu ai nicio putere asupra mea. Puterea este numai de sus. Și Pilat a început a treia oară să-i înduplece pe iudei să-i dea drumul lui Iisus, dar ei i-au zis: dacă nu-l execuți pe omul acesta, pe care l-am arătat drept răzvrătit împotriva cezarului, atunci tu însuți nu ești prieten, ci vrăjmaș al cezarului. Și, auzind aceste cuvinte, Pilat s-a supus și a poruncit să-l execute pe Iisus. Dar mai întâi l-a dezbrăcat pe Iisus și l-a bătut cu vergele, iar apoi l-a îmbrăcat din nou în straie de măscărici; și l-au bătut, și au râs, și și-au bătut joc de el. Și apoi i-au dat să-și ducă crucea și l-au dus la locul căpățânii, și acolo l-au răstignit pe cruce.

Și pe când Iisus atârna pe cruce, tot poporul își bătea joc de el. Și la aceste batjocuri el a răspuns: tată! nu le socoti lor aceasta: nu știu ce fac. Și apoi, când era deja aproape de moarte, a zis: tatăl meu! în puterea ta îmi încredințez duhul meu. Și, plecându-și capul, și-a dat duhul.

Matei XXVI, 46. Și după aceasta Iisus a zis: acum sculați-vă și să mergem, vine deja cel care mă va vinde.

47. Și abia a zis el acestea, că deodată s-a arătat Iuda, unul dintre cei doisprezece ucenici, și cu el o mare mulțime de oameni cu bâte și cu cuțite.

48. Iuda le-a zis: eu vă voi duce acolo unde este el cu ucenicii; și ca să-l cunoașteți dintre toți, priviți: pe care-l voi săruta eu întâi, acela este chiar el.

49. Și îndată s-a apropiat de Iisus și a zis: bucură-te, învățătorule! și l-a sărutat.

50. Și Iisus i-a zis: tovarășe! pentru ce ești aici? Atunci straja l-a împresurat pe Iisus și a vrut să-l prindă.

51. Și iată că Petru a smuls cuțitul de la sluga arhiereului și i-a retezat urechea.

52. Iisus a zis: nu trebuie să vă împotriviți răului. Lăsați acestea. Și i-a zis lui Petru: dă sabia înapoi celui de la care ai luat-o. Oricine se va apuca de sabie, de sabie va pieri.

55. Și după aceasta s-a întors Iisus către toată mulțimea și a zis: de ce ați ieșit împotriva mea cu arme, ca împotriva unui tâlhar? Doar în fiecare zi am fost în mijlocul vostru în templu și vă învățam, și nu m-ați prins.

Luca XXII, 53. Acum însă este ceasul vostru și stăpânirea întunericului.

Matei XXVI, 56. Atunci, văzând că este prins, toți ucenicii s-au împrăștiat fugind.

Ioan XVIII, 12. Atunci căpetenia le-a poruncit ostașilor să-l prindă pe Iisus și să-l lege. Ostașii l-au legat și

13. l-au dus mai întâi la Ana; acesta era socrul lui Caiafa, iar Caiafa era mare preot în acel an și locuia în aceeași curte cu Ana. Acesta era chiar acel Caiafa care născocise cum să-l piardă pe Iisus. El născocise că este de folos pentru popor să-l piardă pe Iisus, fiindcă, dacă nu-l vor pierde pe Iisus, va fi mai rău pentru tot poporul.

Marcu XIV, 53. Și l-au adus pe Iisus în curtea acelei case unde locuia marele preot.

Matei XXVI, 58. Când îl duceau pe Iisus într-acolo, unul dintre ucenicii lui Iisus, Petru, mergea după el de departe și se uita unde îl vor duce. Când Iisus a fost băgat în curtea marelui preot, a intrat și Petru tot acolo, ca să vadă cum se va sfârși totul.

69. Și o fetiță din curte l-a văzut pe Petru și îi spune: și tu erai cu Iisus Galileanul.

70. Petru s-a temut să nu fie învinuit și el, și în fața întregului popor a spus cu glas tare: nu știu ce vorbești.

71. Apoi, când l-au dus pe Iisus în casă, a intrat și Petru cu oamenii în tindă. În tindă o femeie se încălzea la foc și Petru s-a apropiat. Femeia s-a uitat la Petru și spune poporului: priviți, omul acesta pare să fi fost și el cu Iisus Nazarineanul.

72. Petru s-a temut și mai mult și s-a jurat că n-a fost niciodată cu Iisus și nu știe cine este acest om, Iisus.

73. Puțin mai târziu s-au apropiat de Petru niște oameni și spun: totuși, după toate se vede că și tu ești dintre acești răsculători. După vorbă se poate cunoaște că ești din Galileea.

74. Atunci Petru a început să se jure și să se blesteme că niciodată nu l-a știut și nu l-a văzut pe Iisus. Și, doar ce a spus aceasta, a cântat cocoșul.

75. Și și-a adus aminte Petru de cuvintele pe care i le spusese Iisus atunci când Petru se jura că, dacă toți se vor lepăda, el nu se va lepăda de el: mai înainte de a cânta cocoșii la noapte, de trei ori te vei lepăda de mine. Și a ieșit Petru din curte și a plâns cu amar. El plângea pentru că nu putuse să se ridice cu duhul astfel încât să nu cadă în ispită. Căzuse într-o ispită a luptei, când a început să-l apere pe Iisus, și în cealaltă ispită, a fricii de moarte, când s-a lepădat de Iisus.

Marcu XIV, 53. Și s-au adunat la marele preot arhiereii ortodocși, cărturarii deprinși cu Scriptura și căpeteniile. Și când s-au strâns toți,

Ioan XVIII, 19. l-au adus pe Iisus, și marele preot l-a întrebat care îi este învățătura și cine îi sunt ucenicii.

20. Și a răspuns Iisus: eu întotdeauna, de față cu toți, am grăit lumii și grăiesc, și de nimeni nimic n-am ascuns și nu ascund.

21. De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit și au înțeles învățătura mea. Ei îți vor spune.

22. Când a spus Iisus aceasta, una dintre slugile arhierești l-a lovit peste obraz pe Iisus și a zis: cu cine vorbești tu? Oare așa i se răspunde arhiereului?

23. Iisus a zis: dacă am vorbit rău, spune ce am vorbit rău. Iar dacă n-am vorbit nimic rău, atunci n-ai de ce să mă bați.

Matei XXVI, 59. Arhiereii ortodocși căutau să-l învinuiască pe Iisus și la început nu găseau împotriva lui astfel de dovezi încât să poată fi osândit.

60. Apoi au găsit doi pârâși.

61. Acești pârâși au spus despre Iisus: noi înșine l-am auzit cum spunea omul acesta: eu, zice el, voi dărâma acest templu al vostru făcut de mâini omenești și în trei zile voi zidi alt templu lui Dumnezeu — nefăcut de mâini omenești.

Marcu XIV, 59. Dar și această dovadă a fost prea puțin ca să-l poată învinui.

Matei XXVI, 62. Și de aceea arhiereul a început să-l cheme la răspuns pe Iisus și a zis: de ce nu răspunzi la mărturiile lor?

63. Iisus tăcea și n-a spus nimic. Atunci arhiereul i-a zis: spune-ne dar, tu ești Hristos, fiul lui Dumnezeu?

64. Iisus i-a răspuns și a zis: da, eu sunt Hristos, fiul lui Dumnezeu. Și voi înșivă veți vedea acum că fiul omului este deopotrivă cu Dumnezeu.

65. Atunci arhiereul a strigat: hulești pe Dumnezeu. Și acum nici nu mai avem nevoie de vreo dovadă. Toți auzim acum că ești un hulitor de Dumnezeu.

66. Și arhiereul s-a întors către adunare și a spus: acum ați auzit voi înșivă că el hulește pe Dumnezeu. La ce îl osândiți pentru aceasta? Și toți au spus: îl osândim la moarte.

67. Și atunci tot poporul și toți străjerii s-au năpustit asupra lui Iisus și au început să-l scuipe în față, să-l bată peste obraji și să-l zgârie. Îi acopereau ochii, îl băteau peste față și întrebau: ia spune tu, prorocule, ghicește: cine te-a lovit? Iar Iisus tăcea.

Matei XXVII, 2. Batjocorindu-l, l-au dus legat la Ponțiu Pilat.

Ioan XVIII, 28. Și l-au adus la pretoriu.

29. Pilat, dregătorul, a ieșit la ei și a întrebat: de ce îl învinuiți pe acest om?

30. Ei au spus: omul acesta face rău, de aceea ți l-am adus ție.

31. Pilat le spune: iar dacă vă face rău vouă, judecați-l voi înșivă după legea voastră. Iar ei au spus: noi ți l-am adus ție ca să-l osândești la moarte, căci nouă nu ne este îngăduit să ucidem pe nimeni.

32. Și astfel s-a împlinit ceea ce aștepta Iisus. El spunea că trebuie să fii gata să mori pe cruce de mâna romanilor, iar nu de moarte firească și nu de mâna iudeilor.

Luca XXIII, 2. Și când Pilat i-a întrebat de ce anume îl învinuiesc, ei au spus că este vinovat de răzvrătirea poporului, că oprește plata birului către cezar și că se dă drept Hristos și împărat.

Ioan XVIII, 33. Pilat i-a ascultat și a poruncit să fie adus Iisus la el la cârmuire. Când Iisus a intrat la el, Pilat i-a zis: așadar, tu ești împăratul iudeilor?

34. Iisus i-a zis: tu crezi într-adevăr că eu sunt împărat, sau nu faci decât să repeți ceea ce ți-au spus alții?

35. Pilat a zis: eu nu sunt iudeu, prin urmare nu poți fi împăratul meu, iar ai tăi te-au adus la mine. Ce fel de om ești tu?

36. Iisus a răspuns: eu sunt împărat, dar împărăția mea nu este pământească. Dacă aș fi fost un împărat pământesc, supușii mei s-ar fi luptat pentru mine și nu s-ar fi lăsat prinși de arhierei. Dar iată, vezi bine că împărăția mea nu este pământească.

37. La aceasta Pilat a zis: dar totuși te socotești împărat? Iisus a zis: nu numai eu, ci și tu nu poți să nu mă socotești împărat. Eu numai asta învăț: să descopăr tuturor adevărul împărăției cerurilor. Și oricine trăiește prin adevăr este împărat.

38. Pilat a zis: tu vorbești despre adevăr. Ce este adevărul? Și, spunând aceasta, s-a întors și a mers din nou la arhierei. A ieșit la ei și le-a zis: după părerea mea, omul acesta nu a făcut nimic rău.

Marcu XV, 3. Dar arhiereii stăruiau în ale lor și spuneau că el face mult rău, că răzvrătește poporul și că a răzvrătit toată Iudeea, chiar din Galileea.

4. Atunci Pilat a început să-l cerceteze pe Iisus de față cu arhiereii, dar Iisus nu răspundea. Pilat i-a zis: vezi oare cum te învinovățesc, de ce nu te aperi?

5. Dar Iisus tăcea mai departe și n-a mai scos nici măcar un cuvânt, încât Pilat se minuna de el.

Luca XXIII, 6. Pilat și-a adus aminte că Galileea se află sub stăpânirea împăratului Irod și a întrebat: cum, el este din Galileea? I s-a răspuns: da.

7. Atunci el a zis: dacă este din Galileea, se află sub stăpânirea lui Irod. Îl voi trimite la el. Irod se afla pe atunci în Ierusalim; iar Pilat, ca să scape de ei, l-a trimis pe Iisus la Irod.

8. Când l-au adus pe Iisus la Irod, Irod s-a bucurat foarte mult să-l vadă pe Iisus. Auzise multe despre el și voia să afle ce fel de om este.

9. Irod l-a chemat la el și a început să-l întrebe despre tot ce dorea să știe; dar Iisus nu i-a răspuns nimic.

10. Iar arhiereii și învățătorii, la fel ca la Pilat, îl învinuiau amarnic pe Iisus și în fața lui Irod, spunând că este un răzvrătit.

11. Și Irod l-a socotit pe Iisus un om de nimic și, ca să-și bată joc de el, a poruncit să fie îmbrăcat într-o haină roșie și l-a trimis înapoi la Pilat.

12. Irod a fost mulțumit că Pilat i-a arătat cinstire trimițându-i-l pe Iisus la judecată, și din această pricină s-au împăcat, căci mai înainte fuseseră în vrajbă.

13. Iată, când l-au adus din nou pe Iisus la Pilat, Pilat i-a chemat iarăși pe arhierei și pe căpeteniile iudeilor.

14. Și le-a zis: mi l-ați adus pe acest om pentru că răzvrătește poporul, iar eu l-am cercetat de față cu voi toți și nu văd ca el să fie un răzvrătit.

15. L-am trimis împreună cu voi la Irod, și iată, vedeți, nici acolo nu s-a găsit în el nimic vătămător. Și, după părerea mea, nu e niciun temei să fie osândit la moarte; oare nu e mai bine să fie pedepsit și lăsat liber?

Matei XXVI, 20. Și când au auzit aceasta arhiereii, au strigat cu toții: nu, osândește-l, osândește-l în felul roman, întinde-l pe cruce!

21. Pilat i-a ascultat și le-a zis arhiereilor: ei bine, fie, numai că aveți obiceiul ca de sărbătoarea paștelui să iertați un răufăcător. Iată, îl am la închisoare pe Baraba, un ucigaș și un răzvrătit. Așadar, unul dintre cei doi trebuie eliberat: Iisus sau Baraba? Pilat dorea să-l scape pe Iisus, dar arhiereii au ațâțat poporul într-atât, încât toți au strigat: Pe Baraba! Pe Baraba!

22. Iar Pilat le spune: dar cu Iisus ce să fac? Ei au strigat din nou: în felul roman pe cruce, pe cruce cu el!

23. Și Pilat a început să-i îmbuneze. El a zis: de ce vă îndârjiți așa împotriva lui? N-a făcut nimic pentru care să fie osândit la moarte și nu v-a făcut niciun rău.

Ioan XIX, 4. Îi voi da drumul, fiindcă nu găsesc în el nicio vină.

6. Arhiereii și slujitorii lor au strigat: răstignește-l, răstignește-l! Iar Pilat le-a zis: dacă este așa, luați-l și răstigniți-l voi înșivă, căci eu nu văd în el nicio vină.

7. Au răspuns arhiereii: noi cerem ceea ce se cuvine după lege. După lege el trebuie osândit la moarte, fiindcă s-a făcut pe sine fiul lui Dumnezeu.

8. Când a auzit Pilat acest cuvânt, s-a tulburat, fiindcă nu știa ce înseamnă acest cuvânt fiul lui Dumnezeu.

9. Și, întorcându-se la cârmuire, Pilat l-a chemat din nou pe Iisus și l-a întrebat: cine ești și de unde ești? Dar Iisus nu i-a răspuns.

10. Atunci Pilat i-a zis: de ce nu-mi răspunzi? oare nu vezi că ești în puterea mea și că pot să te răstignesc sau să-ți dau drumul?

11. Iisus i-a răspuns: n-ai nicio putere. Puterea este numai de sus.

12. Pilat dorea totuși să-i dea drumul lui Iisus.

15. Și a zis: cum de voiți să-l răstigniți pe împăratul vostru?

12. Dar iudeii i-au spus: dacă îi dai drumul lui Iisus, arăți prin aceasta că ești o slugă necredincioasă cezarului, pentru că oricine se face pe sine împărat este vrăjmaș al cezarului.

Ioan XIX, 15. Împăratul nostru este cezarul! Răstignește-l!

13. Și când a auzit Pilat acest cuvânt, a înțeles că nu mai are cum să nu-l osândească la moarte pe Iisus.

Matei XXVII, 24. Atunci Pilat a ieșit la iudei, a luat apă, și-a spălat mâinile și a zis: nu sunt eu vinovat de sângele acestui om drept.

25 Și tot poporul a strigat: sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!

Luca XXIII, 23. Așa încât arhiereii au biruit.

Ioan XIX, 13. Atunci Pilat s-a așezat pe scaunul său de judecată.

Matei XXVII, 26, 27. Și a poruncit ca mai întâi Iisus să fie biciuit.

28 și 29. După ce l-au biciuit, ostașii, cei care îl bătuseră, i-au pus pe cap o cunună, i-au dat în mână un băț, i-au aruncat pe spate o mantie roșie și au început să-și bată joc de el: îi cădeau în genunchi în râs și ziceau: bucură-te, împăratul iudeilor! Iar alteori îl loveau peste obraji și peste cap și îl scuipau în față.

Ioan XIX, 16. Iar arhiereii strigau: răstignește-l! Împăratul nostru este cezarul. Răstignește-l! Atunci Pilat a poruncit să fie răstignit.

Matei XXVII, 31. Atunci au dezbrăcat de pe Iisus haina roșie, l-au îmbrăcat în veșmintele lui și i-au poruncit să-și ducă crucea la locul numit Golgota, ca să-l răstignească acolo. Și el și-a dus crucea și așa a ajuns la locul Golgota.

Ioan XIX, 18. Și acolo l-au întins (l-au răstignit) pe Iisus pe cruce, și încă alți doi oameni; aceia doi erau de o parte și de alta, iar Iisus la mijloc.

Luca XXIII, 34. Când îl răstigneau pe Iisus, el a spus: Tată! iartă-i: ei nu știu ce fac.

35. Și când Iisus atârna deja pe cruce, poporul l-a împresurat și își bătea joc de el.

Marcu XV, 22. Oamenii se apropiau, clătinau din cap spre el și spuneau: ia te uită, tu voiai să dărâmi templul din Ierusalim și în trei zile să-l ridici la loc.

30. Ia scapă-te singur: coboară-te de pe cruce.

31. Iar arhiereii, păstorii, stăteau tot acolo, râdeau pe seama lui și ziceau: pe alții i-a mântuit, dar pe sine nu se poate mântui.

32. Ia arată că ești Hristos, coboară de pe cruce, și atunci vom crede în tine. Spunea că este fiul lui Dumnezeu și spunea că Dumnezeu nu-l va lăsa. Și ce-i acum? Dumnezeu l-a părăsit. Și poporul, și arhiereii, și ostașii își băteau joc de el, și chiar unul dintre tâlharii răstigniți împreună cu el, până și acela îl ocăra.

Luca XXIII, 39. Unul dintre tâlhari, ocărându-l, îi spunea: dacă tu ești Hristos, mântuiește-te pe tine și pe noi.

40. Dar celălalt tâlhar a auzit și a zis: nu te temi de Dumnezeu? Ești și tu pe cruce, și totuși îl ocărăști pe cel nevinovat.

41. Noi amândoi suntem osândiți după faptele noastre, dar omul acesta n-a făcut nimic rău.

42. Și, întorcându-se către Iisus, acest tâlhar i-a zis: Doamne! pomenește-mă în împărăția ta.

43. Iar Iisus i-a spus: chiar acum ești fericit împreună cu mine.

Matei XXVII, 46. Iar pe la ceasul al nouălea Iisus, sfârșit de puteri, a strigat cu glas tare: Eli, Eli, lama sabactani. Aceasta înseamnă: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?

47. Și când au auzit cei din popor, au început să vorbească și să râdă: îl cheamă pe prorocul Ilie; să vedem dacă vine Ilie.

48. Apoi Iisus a rostit: mi-e sete. Iar un om a luat un burete, l-a muiat în oțet (acolo stătea un ciubăr) și, punându-l într-o trestie, i l-a întins lui Iisus. Iisus a tras din burete și a zis cu glas puternic: s-a sfârșit! Tată, în mâinile tale îmi dau duhul. Și, plecându-și capul, și-a dat duhul.

Tradus din limba rusă după „Краткое изложение Евангелия" (L. N. Tolstoi, Opere complete, vol. 24).