Eu și Tatăl una suntem

---

Ioan VII, 1. După aceasta, iudeii se străduiau să-l osândească pe Iisus la moarte, iar Iisus a plecat în Galileea și a trăit cu rudele sale.

2. A sosit sărbătoarea iudaică a înnoirii corturilor.

3. Și frații lui Iisus s-au pregătit să meargă la sărbătoare și au început să-l cheme pe Iisus cu ei.

5. Ei nu credeau în învățătură și îi spuneau: iată, tu spui că slujirea iudaică a lui Dumnezeu este nedreaptă și că tu cunoști adevărata slujire a lui Dumnezeu prin faptă. Dacă într-adevăr crezi că nimeni în afară de tine nu cunoaște adevărata slujire a lui Dumnezeu, atunci hai cu noi la sărbătoare; acolo va fi mult popor; vestește acolo, în fața întregului popor, că învățătura lui Moise este mincinoasă. Dacă toți te vor crede, atunci și ucenicilor tăi le va fi limpede că ai dreptate.

4. Căci de ce să te tot ascunzi. Tu spui că slujirea noastră a lui Dumnezeu este mincinoasă, că tu cunoști adevărata slujire a lui Dumnezeu. Ei bine, arat-o tuturor.

6. Și Iisus le-a zis: pentru voi există un timp anume și un loc anume pentru slujirea lui Dumnezeu, dar pentru mine nu există un timp anume pentru slujirea lui Dumnezeu. Eu totdeauna și pretutindeni lucrez pentru Dumnezeu.

7. Eu chiar aceasta le arăt oamenilor, le arăt că slujirea lor a lui Dumnezeu este mincinoasă, și tocmai pentru aceasta mă urăsc ei.

8. Voi mergeți la sărbătoare, iar eu voi merge când voi găsi de cuviință.

9. Și frații au plecat, iar el a rămas și a venit abia după aceea, la mijlocul sărbătorii.

11. Și iudeii erau tulburați de faptul că el nu le cinstește sărbătoarea și că nu a venit.

12. Și se certau mult în privința învățăturii lui. Unii spuneau că grăiește adevărul, iar alții spuneau că nu face decât să tulbure poporul.

14. La jumătatea sărbătorii, Iisus a intrat în templu și a început să învețe poporul că slujirea lor a lui Dumnezeu este mincinoasă, că lui Dumnezeu trebuie să i se slujească nu în templu și prin jertfe, ci în duh și prin faptă, prin împlinirea celor cinci porunci.

15. Toți îl ascultau și se minunau că el, fără să fi învățat carte, cunoaște toată înțelepciunea.

16. Și Iisus, auzind că se minunau de înțelepciunea lui, le-a zis: învățătura mea nu este a mea, ci a celui ce m-a trimis.

17. Dacă voiește cineva să împlinească voia acelui duh care ne-a trimis în viață, acela va cunoaște că nu eu am născocit-o, ci că această învățătură este de la Dumnezeu.

18. Pentru că cel ce a născocit de la sine caută ceea ce i se pare lui, dar cel ce caută ceea ce i se pare celui ce l-a trimis, acela este drept și nu este nedreptate în el.

19. Legea voastră a lui Moise nu este legea tatălui, și de aceea cei ce o urmează nu împlinesc legea tatălui și fac răul și minciuna.

21. Eu vă învăț împlinirea unei singure voi a tatălui, și în învățătura mea nu poate fi nicio împotrivire.

22. 23. Iar legea voastră scrisă a lui Moise este toată plină de împotriviri.

24. Nu judecați după înfățișare, ci judecați după duh.

25. Și mulți au spus: totuși, iată, se spunea că e un proroc mincinos, și iată că el osândește legea, iar nimeni nu-i spune nimic.

26. Se poate ca într-adevăr el să fie cel adevărat, se poate că și mai-marii l-au recunoscut.

27. Numai dintr-un singur motiv nu se poate crede în el: căci este spus că, atunci când va veni trimisul de la Dumnezeu, nimeni nu va ști de unde vine, iar noi știm de unde este de neam și îi știm toată rudenia. Poporul tot nu înțelegea învățătura lui și tot căuta dovezi.

28. Atunci Iisus le-a zis: mă cunoașteți pe mine și știți de unde sunt după trup, dar nu știți de unde sunt după duh. Iată că tocmai pe Acela de la care sunt după duh, pe Acela voi nu-L știți, iar numai pe Acela trebuie să-L știți.

29. Dacă aș fi spus că eu sunt Hristos, ați fi crezut în mine, omul, dar nu ați fi crezut în Tatăl, care este în mine și în voi. Iar trebuie să credeți numai în Tatăl.

33. Eu sunt aici între voi nu pentru multă vreme din viața mea; vă arăt calea către acel izvor al vieții din care am ieșit.

34. Iar voi cereați de la mine dovezi și vreți să mă judecați. Dacă nu știți această cale, atunci, când nu voi mai fi, nu o veți mai găsi nicidecum. Nu trebuie să mă judecați pe mine, ci trebuie să mergeți după mine. Cine va face ceea ce spun eu, acela va cunoaște dacă este adevărat ceea ce vă spun.

38. Acela pentru care viața trupească nu a devenit hrană a duhului, acela nu caută adevărul așa cum cel însetat caută apa, acela nu mă poate înțelege. Iar acela care însetează după adevăr, acela să vină la mine și să bea. Și acela care va crede în învățătura mea, acela va primi viața adevărată.

39. Acela va primi viața duhului.

40. Și mulți au crezut în învățătura lui și spuneau: ceea ce spune el este adevărul și este de la Dumnezeu.

42. Alții nu-l înțelegeau și căutau mereu după prorocii dovezi că el este trimis de la Dumnezeu.

43. Și mulți se certau cu el, dar nimeni nu putea să-l combată.

44. Învățații ortodocși și-au trimis ajutoarele să se întreacă cu el.

45. Însă ajutoarele lor s-au întors la arhiereii ortodocși și au spus: nu putem face nimic cu el. Și arhiereii au spus: de ce dar nu l-ați vădit?

46. Iar aceia au răspuns: niciodată niciun om nu a vorbit așa cum vorbește el.

47. Atunci au spus ortodocșii: asta nu înseamnă nimic, că el nu poate fi combătut și că poporul crede în învățătura lui.

48. Noi nu credem și niciunul dintre mai-mari nu crede.

49. Iar poporul blestemat, el a fost întotdeauna prost și neînvățat, crede oricui.

50. Și le-a spus arhiereilor Nicodim, acela căruia Iisus îi tâlcuise învățătura sa:

51. Nu se poate osândi un om fără a-l asculta și fără a înțelege încotro duce el.

52. Iar ei i-au spus: nu avem ce judeca și ce asculta. Noi știm că proroc nu poate fi din Galileea.

Ioan VIII, 12. Altă dată Iisus a vorbit cu ortodocșii și le-a zis: dovezi ale adevărului învățăturii mele nu pot fi, așa cum nu poate fi o luminare a luminii. Învățătura mea este lumina adevărată, la care oamenii văd ce este bine și ce este rău, și de aceea învățătura mea nu se poate dovedi; ea dovedește tot restul. Cine va merge după mine, acela nu va fi în întuneric, ci acela va avea viață. Viața și lumina sunt unul și același lucru.

13. Dar ortodocșii au spus: tu singur spui asta.

14. Și el le-a răspuns: chiar dacă eu singur spun asta, totuși este dreptatea mea, pentru că știu de unde am venit și unde mă duc. După învățătura mea este un rost al vieții, dar după a voastră el nu există.

18. În afară de aceasta, nu învăț eu singur, ci aceluiași lucru îl învață Tatăl meu, duhul.

19. Ei au spus: unde este tatăl tău? El a spus: voi nu înțelegeți învățătura mea și de aceea nu-L știți pe Tatăl meu.

21. Nu știți de unde sunteți și unde vă duceți. Eu vă călăuzesc, iar voi, în loc să mergeți după mine, căutați să deslușiți cine sunt, și de aceea nu puteți ajunge la mântuirea și la viața la care vă călăuzesc.

24. Și veți pieri dacă veți rămâne în această rătăcire și nu veți merge după mine.

25. Și iudeii au întrebat: cine ești tu? El a spus: de la bun început vă spun:

26. Eu sunt Fiul omului, care recunosc drept tată al meu duhul; și ceea ce am înțeles de la Tatăl, aceea îi spun lumii.

28. Și când Îl veți înălța în voi pe Fiul omului, atunci veți cunoaște ce sunt eu, pentru că fac și vorbesc nu de la mine, ca om, ci ceea ce m-a învățat Tatăl, aceea spun, aceea învăț.

29. Și Cel ce m-a trimis, Acela este pururea cu mine, și Tatăl nu mă va lăsa, pentru că fac voia Lui.

31. Acela care se va ține de înțelegerea mea, care va împlini voia Tatălui, acela va fi cu adevărat învățat de mine. Pentru cunoașterea adevărului trebuie să le faci bine oamenilor. Cel ce le face rău oamenilor, acela iubește întunericul și merge spre el; cine face bine oamenilor, acela merge spre lumină. Și de aceea, ca să înțelegeți învățătura mea, trebuie să faceți faptele binelui.

32. Cel ce va face binele, acela va cunoaște adevărul, acela va fi slobod de rău și de moarte.

34. Pentru că oricine se rătăcește, acela se face rob al rătăcirii sale.

35. Iar după cum robul nu trăiește pururea în casa stăpânului, pe când fiul stăpânului este pururea în casă, tot așa și omul, dacă s-a rătăcit în viață și se face rob al rătăcirilor sale, nu trăiește pururea, ci moare. Numai cel ce este în adevăr, numai acela rămâne pururea viu. Iar adevărul stă în aceea de a fi nu rob, ci fiu. Așa că dacă vă veți rătăci, veți fi robi și veți muri.

36. Iar dacă veți fi în adevăr, veți fi fii liberi și veți fi vii.

37. Voi spuneți despre voi înșivă că sunteți fiii lui Avraam, că știți adevărul. Dar iată că voiți să mă ucideți pe mine, pentru că nu înțelegeți învățătura mea.

38. Și se vădește că eu spun ceea ce am înțeles de la Tatăl meu, iar voi voiți să faceți ceea ce ați înțeles de la tatăl vostru.

39. Ei au zis: tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: dacă ați fi fiii lui Avraam, ați face faptele lui.

40. Iar voi iată că voiți să mă ucideți pentru că v-am spus ceea ce am înțeles de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut așa. Prin urmare, nu lui Dumnezeu îi slujiți, ci slujiți tatălui vostru — altuia.

41. Ei i-au zis: noi nu suntem stârpituri, ci suntem cu toții copiii unui singur tată, toți suntem ai lui Dumnezeu.

42. Și le-a zis Iisus: dacă tatăl vostru ar fi una cu mine, m-ați iubi, fiindcă eu de la Tatăl am ieșit. Căci n-am venit de la mine însumi.

43. Nu sunteți copiii aceluiași tată cu mine, de aceea nici nu înțelegeți cuvintele mele și nu încape în voi înțelegerea mea. Dacă eu sunt de la Tatăl și voi sunteți de la același Tată, atunci nu puteți voi să mă ucideți. Iar dacă voiți să mă ucideți, atunci nu suntem de la același Tată.

44. Eu sunt de la Tatăl binelui, Dumnezeu, iar voi sunteți de la diavol, de la tatăl răului. Voiți să împliniți poftele tatălui vostru diavolul; el dintotdeauna a fost ucigaș și mincinos, și nu este întru el adevăr. Dacă grăiește ceva diavolul, grăiește de la sine, nu ceea ce este de obște tuturor, și el este tatăl minciunii. De aceea sunteți slugile diavolului și fiii lui.

46. Iată, vedeți cât de lesne sunteți vădiți în rătăcire. Iar dacă eu mă rătăcesc, vădiți-mă. Iar dacă nu este rătăcire în mine, de ce nu mă credeți?

48. Și au început iudeii să-l ocărască și spuneau că este turbat.

49. El a zis: eu nu sunt turbat, ci îl cinstesc pe Tatăl, iar voi voiți să mă ucideți, prin urmare nu-mi sunteți frați, ci sunteți copiii altui tată.

50. Nu eu susțin că am dreptate, ci adevărul grăiește pentru mine.

51. Și de aceea vă repet: cel ce va pătrunde învățătura mea și o va împlini nu va vedea moartea.

52. Și au zis iudeii: oare nu spunem noi adevărul că ești un samarinean turbat? Tu însuți te vădești. Prorocii au murit, Avraam a murit, iar tu spui că cine va împlini învățătura ta nu va vedea moartea.

53. Avraam a murit, iar tu nu vei muri? Sau ești tu mai mare decât Avraam?

54. Iudeii tot judecau asupra faptului că el este Iisus din Galileea, proroc însemnat sau neînsemnat, și uitau tot ce le spusese el, că el nu spune nimic despre sine ca om, ci vorbește despre duhul care era în el. Și Iisus a zis: eu nu mă fac pe mine nimic. Dacă aș vorbi despre mine, despre ceea ce mi se pare mie, atunci tot ce aș spune n-ar însemna nimic; dar este acel început al tuturor, pe care voi îl numiți Dumnezeu, iată, despre El vorbesc eu.

55. Iar voi nu l-ați cunoscut și nu-l cunoașteți pe adevăratul Dumnezeu, dar eu îl cunosc. Și nu pot spune că nu-l cunosc. Aș fi un mincinos la fel ca voi dacă aș spune că nu-l cunosc. Eu îl cunosc, îi cunosc voia și o împlinesc.

56. Avraam, tatăl vostru, a văzut și s-a bucurat de înțelegerea mea.

57. Iudeii au zis: ai cincizeci de ani, cum de puteai trăi pe vremea lui Avraam?

58. El a zis: înainte de a fi fost Avraam, a fost înțelegerea binelui, aceea despre care vă vorbesc eu.

59. Iudeii au apucat pietre ca să arunce în el, dar el a plecat de la ei.

Ioan IX, 1. Și pe drum a văzut Iisus un om întunecat din naștere.

2. Și au întrebat ucenicii: cine este vinovat că omul acesta este întunecat din naștere? el sau părinții lui, pentru că nu l-au învățat?

3. Și a răspuns Iisus: nu sunt vinovați nici părinții lui, nici el însuși, ci în aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să fie lumină acolo unde a fost întuneric.

5. Dacă există învățătura mea, ea este lumina lumii.

6. 7. Și Iisus i-a deschis celui întunecat învățătura că el este fiu al lui Dumnezeu cel duh, și, cunoscând această învățătură, cel întunecat a cunoscut lumina.

8, 9. Iar cei care îl cunoșteau mai înainte pe omul acesta nu l-au recunoscut. Semăna cu cel de dinainte, dar se făcuse alt om.

11. Iar el a zis: eu sunt același, dar Iisus mi-a deschis că sunt fiu al lui Dumnezeu, și mi s-a deschis lumina, și am văzut ceea ce nu vedeam mai înainte.

13. L-au chemat pe omul acesta la învățătorii ortodocși.

14. Și era sabatul.

15. Și îl întrebau ortodocșii cum de a început el să înțeleagă totul, când mai înainte fusese întunecat. El a zis: nu știu cum, dar știu că acum înțeleg totul.

16. Ei au zis: tu nu înțelegi după voia lui Dumnezeu, fiindcă Iisus a făcut aceasta în zi de sabat; și nici nu poate un om lumesc să-i lumineze pe oameni. Și au început să se certe.

17. Și apoi l-au întrebat pe cel luminat: ce crezi tu despre el? El a zis: cred că este proroc.

18. Iudeii n-au crezut că el fusese mai înainte nevăzător și că acum vedea, până ce nu i-au chemat pe părinții lui și nu i-au întrebat.

19. Acesta este fiul vostru, cel care din naștere a fost nevăzător? Cum de vede el acum?

20. Părinții au spus: știm că acesta este fiul nostru și că din naștere a fost nevăzător.

21. Iar cum vede acum, nu știm. El este deja mare, întrebați-l pe el însuși.

24. Ortodocșii l-au chemat a doua oară pe acel om și i-au zis: roagă-te adevăratului nostru Dumnezeu, iar omul acela care te-a luminat este un om lumesc și nu e de la Dumnezeu, știm prea bine.

25. Iar cel luminat a spus: dacă omul acela este de la Dumnezeu sau nu, eu nu știu. Un singur lucru știu, că mai înainte nu vedeam lumina, iar acum văd.

26. Și ortodocșii au întrebat din nou: ce ți-a făcut, cum te-a luminat?

27. El a spus: v-am spus deja, dar nu credeți. Dacă vreți să fiți ucenicii lui, vă voi povesti din nou.

28. Iar ei au început să-l ocărască și au spus: tu ești ucenicul lui, dar noi suntem ucenicii lui Moise.

29. Cu Moise a vorbit Dumnezeu Însuși. Iar despre acesta nici nu știm de unde este.

30. Și a răspuns omul și a zis: tocmai aceasta este de mirare, că el m-a luminat pe mine, iar voi nu știți de unde este.

31. Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, ci pe aceia care îl cinstesc pe Dumnezeu și împlinesc voia lui.

33. Nicidecum nu se poate ca omul care nu este de la Dumnezeu să poată lumina un om nevăzător. Dacă n-ar fi fost de la Dumnezeu, el n-ar fi putut face nimic.

34. Și s-au mâniat ortodocșii și au spus: tu ești cu totul cufundat în rătăciri și vrei să ne înveți pe noi? Și l-au dat afară.

Ioan XI, 25. Și a zis Iisus: învățătura mea este trezirea vieții. Cine crede în învățătura mea, acela, cu toate că moare trupește, rămâne viu, și oricine trăiește și crede în mine nu va muri.

X, 1. Și încă a treia oară Iisus învăța poporul. El spunea: oamenii se dăruiesc învățăturii mele nu pentru că eu însumi o dovedesc. Nu se poate dovedi adevărul. Adevărul dovedește tot restul. Dar oamenii se dăruiesc învățăturii mele pentru că ea este una singură și cunoscută oamenilor și făgăduiește viață.

2,3. Învățătura mea este pentru oameni ca glasul cunoscut al păstorului pentru oi, când el intră la ele pe ușă și le adună ca să le ducă la pășune.

5. Iar învățăturii voastre nimeni nu-i dă crezare, pentru că ea le este străină oamenilor, și oamenii văd în ea poftele voastre. Ea este pentru oameni asemenea cu ceea ce este pentru oi vederea unui om care nu intră pe ușă, ci sare peste gard. Oile nu-l cunosc, ci simt că el este un tâlhar.

7. Învățătura mea este singura adevărată, ca o singură ușă pentru oi.

8. Toate învățăturile voastre ale legii lui Moise sunt toate minciună, toate sunt ca hoții și tâlharii pentru oi.

9. Cine se dăruiește învățăturii mele va găsi viața adevărată, tot așa cum oile vor ieși și vor găsi hrană dacă vor merge după păstor.

10. Pentru că hoțul vine numai ca să fure, să jefuiască și să piardă, dar păstorul vine ca să dea viață. Și numai învățătura mea făgăduiește și dă viața adevărată.

11. Sunt păstori pentru care oile alcătuiesc viața lor și care își dau viața pentru oi — aceștia sunt păstorii adevărați.

12. Dar sunt și simbriași, care nu se îngrijesc de oi, pentru că sunt simbriași și oile nu sunt ale lor, încât dacă vine lupul, le lasă și fug de ele, iar lupul prăpădește oile.

13. Aceștia nu sunt adevărați; tot așa și învățătorii sunt unii neadevărați, cărora nu le pasă de viața oamenilor, și adevărați — aceia care își dau sufletul pentru viața oamenilor.

14. Eu sunt un astfel de învățător.

17. Învățătura mea stă în a-ți da viața pentru oameni.

18. Nimeni nu mi-o va lua, ci eu însumi o dau de bunăvoie pentru oameni, ca să primesc viața adevărată. Această poruncă am primit-o de la tatăl meu.

15. Și cum mă cunoaște tatăl, așa și eu îl cunosc pe tatăl, și de aceea îmi pun viața pentru oameni.

17. De aceea mă și iubește tatăl, pentru că împlinesc poruncile lui.

16. Și toți oamenii, nu numai cei de aici și de acum, ci toți vor înțelege glasul meu și toți se vor aduna într-unul și vor fi una toți oamenii și una învățătura lor.

24. Și iudeii l-au înconjurat și au spus: tot ce spui este greu de înțeles și nu se potrivește cu scriptura noastră. Nu ne chinui, ci spune-ne simplu și lămurit: ești tu acel mesia care, după scriptura noastră, trebuie să vină în lume?

25. Și le-a răspuns Iisus: v-am spus deja cine sunt, dar voi nu credeți. Dacă nu credeți cuvintelor mele, atunci credeți faptelor mele; după ele veți înțelege cine sunt și pentru ce am venit.

26. Dar voi nu credeți, pentru că nu mergeți după mine.

27. Cine merge după mine și face ceea ce spun eu, acela mă înțelege.

28. Și cine înțelege învățătura mea și o împlinește, acela primește viața adevărată.

29. Tatăl meu i-a unit cu mine, și nimeni nu ne poate despărți.

30. Eu și tatăl una suntem.

31. Iar iudeii s-au simțit jigniți de aceasta și au luat pietre ca să-l ucidă.

32. Dar el le-a spus: multe fapte bune v-am arătat, v-am deschis învățătura despre tatăl meu; pentru care dintre aceste fapte bune vreți să mă ucideți cu pietre?

33. Ei au spus: nu pentru bine vrem să te ucidem cu pietre, ci pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu.

34. Și le-a răspuns Iisus: dar tocmai aceasta este spus în scriptura voastră. Este spus că însuși Dumnezeu le-a zis cârmuitorilor celor răi: voi sunteți Dumnezei.

35. Dacă el chiar pe niște oameni stricați i-a numit Dumnezei, atunci de ce socotiți că este hulă să numești fiu al lui Dumnezeu ceea ce Dumnezeu, iubind, a trimis în lume?

[36–38]. Orice om după duh este fiu al lui Dumnezeu. Dacă eu nu trăiesc dumnezeiește, atunci să nu credeți că sunt fiu al lui Dumnezeu; dacă însă trăiesc dumnezeiește, atunci după viața mea credeți că eu sunt în Tatăl, și atunci veți înțelege că Tatăl este în mine și eu în El.

Ioan XI, 25. Și a zis Iisus: învățătura mea este trezirea vieții. Cine crede în învățătura mea, acela, deși moare trupește, rămâne viu, și oricine trăiește și crede în mine nu va muri.

X, 20. Și au început iudeii să se certe. Unii spuneau că este îndrăcit.

21. Alții spuneau: nu poate un nebun să lumineze oamenii.

39. Și iudeii nu știau ce să facă cu el și nu puteau să-l osândească.

40. Și a mers el iarăși dincolo de Iordan și a rămas acolo.

41. Și mulți au crezut în învățătura lui și spuneau că ea este adevărată, întocmai ca învățătura lui Ioan.

42. Și astfel mulți credeau în învățătura lui.

Matei XVI, 13. Și i-a întrebat odată Iisus pe ucenicii săi: spuneți-mi, cum înțeleg oamenii învățătura mea despre fiul lui Dumnezeu și Fiul omului?

14. Ei au spus: unii o înțeleg așa cum este învățătura lui Ioan, alții la fel cum este prorocia lui Isaia, iar alții spun că seamănă cu învățătura lui Ieremia; ei înțeleg că tu ești proroc.

15. El a spus: dar voi cum înțelegeți despre învățătura mea?

16. Și i-a zis Simon Petru: după părerea mea, învățătura ta este aceea că tu ești fiul ales al lui Dumnezeu al vieții. Tu înveți că Dumnezeu este viața în om.

17. Și i-a zis Iisus: fericit ești tu, Simon, că ai înțeles aceasta. Omul n-ar fi putut să-ți descopere aceasta, ci ai înțeles-o pentru că Dumnezeu în tine ți-a descoperit-o. Nu judecata trupească și nu eu prin cuvintele mele ți-am descoperit-o, ci Dumnezeu, Tatăl meu, de-a dreptul ți-a descoperit-o.

18. Și pe aceasta se întemeiază acea adunare de oameni aleși pentru care nu există moarte.