Capitolul IV — Împărăția lui Dumnezeu | Cele 5 Legi ale lui Iisus Hristos

Cuprinsul capitolului IV

Lui Iisus îi era milă de oameni pentru că nu cunosc adevăratul bine și îi învăța. El spunea: fericiți sunt cei ce nu au avuție, nu au slavă și nu poartă grijă de acestea; iar nefericiți sunt cei ce caută bogăție și slavă, fiindcă cei săraci și asupriți sunt în voia Tatălui, pe când cei bogați și slăviți caută doar răsplată de la oameni în această viață trecătoare. Pentru a împlini voia Tatălui, omul nu trebuie să se teamă a fi sărac și disprețuit, ci trebuie să se bucure de aceasta, ca să le arate oamenilor în ce anume stă adevăratul bine.

Pentru a împlini voia Tatălui, Cel care dă viață și bine tuturor oamenilor, trebuie împlinite cinci porunci.

Prima poruncă. Să nu jignești pe nimeni și să faci în așa fel încât să nu stârnești răul în nimeni, fiindcă din rău se naște rău.

A doua poruncă. Să nu umbli după femei, să nu o părăsești pe acea femeie cu care te-ai împreunat, fiindcă părăsirea soțiilor și schimbarea lor pricinuiesc toată destrăbălarea din lume.

A treia poruncă. Să nu te juri cu nimic, fiindcă nu se poate făgădui nimic, de vreme ce omul se află cu totul în puterea Tatălui, iar jurămintele se fac pentru fapte rele.

A patra poruncă. Să nu te împotrivești răului, să rabzi jignirea și să faci chiar mai mult decât cer oamenii: să nu judeci și să nu te judeci prin tribunale, fiindcă omul însuși este plin de greșeli și nu-i poate învăța pe alții. Prin răzbunare, omul doar îi învață pe alții același lucru.

A cincea poruncă. Să nu faci deosebire între patria ta și o țară străină, fiindcă toți oamenii sunt fiii aceluiași Tată.

Păzirea acestor cinci porunci nu trebuie făcută pentru a câștiga laudă de la oameni, ci pentru sine, pentru propria fericire. Nu trebuie nici să te rogi, nici să postești. Nu trebuie să te rogi fiindcă Tatăl știe tot ceea ce le trebuie oamenilor. Și nu ai pentru ce să-L rogi; trebuie doar să te străduiești să fii în voia Tatălui. Iar voia Tatălui este să nu ai răutate împotriva nimănui. Să postești nu trebuie: oamenii postesc numai pentru lauda oamenilor; iar lauda oamenilor nu poate aduce fericire. Grija trebuie să fie numai de a fi în voia Tatălui, iar toate celelalte vor veni de la sine. Dacă porți grijă de cele trupești, nu te mai poți îngriji de împărăția cerurilor. Și fără grija mâncării și a îmbrăcămintei, omul va fi viu. Tatăl dă viață. Grija trebuie să fie numai de a fi, în ceasul de față, în voia Tatălui. Tatăl le dă copiilor ceea ce le trebuie. Nu se poate dori decât puterea duhului, pe care o dă Tatăl. Cele cinci porunci arată calea spre împărăția cerurilor. Numai această singură cale strâmtă duce la viața veșnică. Învățătorii mincinoși, lupi în piei de oaie, caută mereu să-i abată pe oameni de la această cale. Trebuie să vă păziți de ei. Pe învățătorii mincinoși îi poți recunoaște întotdeauna, fiindcă ei învață răul în numele binelui. Dacă învață violența, pedepsele cu moartea — sunt învățători mincinoși. După faptele pe care le propovăduiesc pot fi recunoscuți.

Împlinește voia Tatălui nu cel care cheamă numele lui Dumnezeu, ci cel care face faptele binelui. Așa că cel care împlinește aceste cinci porunci va avea o viață neîndoielnică, pe care nimeni nu o va lua de la el, iar cel care nu le împlinește va avea o viață de așa fel încât i se va lua curând, astfel că nu va mai rămâne nimic. Învățătura lui Iisus uimește și atrage întreg poporul prin aceea că îi recunoaște pe toți ca fiind liberi. Învățătura lui Iisus a fost împlinirea prorociei lui Isaia, cum că alesul lui Dumnezeu a adus lumină oamenilor, a biruit răul și a statornicit din nou adevărul prin blândețe, smerenie și bine, iar nu prin violență.

Matei IX, 35. Și Iisus umbla prin orașe și sate și îi învăța pe toți fericirea împlinirii voii Tatălui.

36. Lui Iisus îi era milă de oameni pentru că pier fără să știe în ce constă viața adevărată, și se frământă și se chinuiesc fără să știe pentru ce, ca niște oi părăsite, fără păstor.

Matei V, 1. Odată s-a adunat la Iisus o mulțime de popor ca să asculte învățătura lui, iar el a urcat pe munte și a șezut. Ucenicii l-au înconjurat.

2. Și Iisus a început să învețe poporul despre ceea ce este voia Tatălui.

Luca VI, 21. El a zis: fericiți sunt cei săraci, cei fără adăpost, fiindcă ei sunt în voia Tatălui. Chiar dacă vor flămânzi, se vor sătura; chiar dacă se vor tângui și vor plânge, se vor mângâia.

22. Dacă oamenii îi disprețuiesc și îi înlătură și îi gonesc de pretutindeni,

23. Să se bucure de aceasta, fiindcă așa i-au prigonit întotdeauna pe oamenii lui Dumnezeu. Și ei vor primi răsplată cerească.

24. Dar vai bogaților, fiindcă au primit deja tot ce au dorit și nu vor mai primi nimic.

25. Acum sunt sătui, dar vor și flămânzi. Acum sunt veseli, dar vor fi și întristați.

26. Dacă toți îi preamăresc, vai lor, fiindcă toți îi preamăresc doar pe înșelători. Fericiți sunt cei săraci, cei fără adăpost, dar fericiți numai atunci când nu doar la înfățișare sunt săraci, ci și la suflet, așa cum sarea este bună numai atunci când nu doar la înfățișare seamănă cu sarea, ci când este sărată prin ea însăși.

Matei V, 13. Tot așa și voi, săracilor, lipsiților de adăpost, învățători ai lumii: voi sunteți fericiți dacă știți că adevărata fericire stă în a fi lipsit de adăpost și sărac. Dacă însă sunteți săraci numai după înfățișare, atunci sunteți ca sarea fără gust, nu mai sunteți buni de nimic.

14. Voi sunteți lumina lumii și de aceea nu vă ascundeți lumina, ci arătați-o oamenilor.

15. Căci, aprinzând lumina, nu o pun sub laviță, ci o pun pe masă, ca să lumineze tuturor celor din odaie.

16. Tot așa și voi: nu vă ascundeți lumina, ci arătați-o prin faptele voastre, așa încât oamenii să vadă că știți adevărul și, privind la faptele voastre bune, să-L înțeleagă pe Tatăl vostru cel ceresc.

17. Și să nu credeți că eu vă eliberez de lege. Eu nu vă învăț eliberarea de lege, ci vă învăț împlinirea legii veșnice.

18. Câtă vreme sunt oameni sub cer, este și legea veșnică. Legea nu va mai fi abia atunci când oamenii de la sine vor împlini totul după legea veșnică. Și iată, eu vă dau poruncile legii veșnice.

19. Și dacă cineva se va elibera pe sine măcar de una dintre aceste scurte porunci și îi va învăța pe alții că te poți elibera de ele, acela va fi cel din urmă în împărăția cerurilor; iar cel care le va împlini și prin aceasta îi va învăța pe alții, acela mare va fi în împărăția cerurilor.

20. Pentru că dacă virtutea voastră nu va fi mai mare decât virtutea cărturarilor ortodocși, atunci nicidecum nu veți fi în împărăția cerurilor.

Iată aceste porunci:

21. Prima poruncă. Matei V, 21. În legea veche s-a spus: să nu ucizi. Iar dacă cineva ucide pe altul, acela trebuie judecat.

22. Iar eu vă spun că este vrednic de judecată oricine se mânie pe fratele său. Și încă mai vinovat este cel care îi va spune un cuvânt de ocară fratelui său.

Așa că, dacă vrei să te rogi lui Dumnezeu, amintește-ți mai întâi dacă nu cumva este vreun om care să aibă ceva împotriva ta și, dacă îți amintești că măcar un singur om socoate că l-ai jignit, lasă-ți rugăciunea și du-te mai întâi de te împacă cu fratele tău, și abia atunci roagă-te. Să știți că Dumnezeu nu are nevoie nici de jertfă, nici de rugăciune, ci are nevoie de pace, înțelegere și dragoste între voi. Și că nu vă este îngăduit nici să vă rugați, nici să vă gândiți la Dumnezeu, dacă aveți măcar un singur om cu care nu sunteți în dragoste.

Așadar, iată prima poruncă: nu vă mâniați, nu vă ocărâți, iar dacă v-ați ocărât — împăcați-vă și faceți așa încât niciun om să nu aibă vreo supărare pe voi.

Matei XIX, 7. A doua poruncă. În legea veche s-a spus: să nu preacurvești. Și dacă vrei să-ți alungi soția, dă-i carte de despărțire; iar eu vă spun că dacă te încânți de frumusețea unei femei, ai și preacurvit. Orice desfrâu nimicește sufletul și de aceea mai bine este pentru tine să renunți la desfătarea trupească decât să-ți nimicești viața.

9. Iar dacă îți alungi soția, atunci, pe lângă faptul că tu însuți ești un desfrânat, o împingi și pe ea în desfrâu, precum și pe cel care se va însoți cu ea. Și de aceea, iată a doua poruncă: Să nu crezi că dragostea pentru femeie este un lucru bun. Nu te încânta de femei, ci trăiește cu aceea cu care te-ai unit și nu o părăsi.

A treia poruncă. În legea veche s-a spus: să nu rostești numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, să nu-L chemi pe Dumnezeul tău în minciună (Lev. XIX, 12). Să nu necinstești numele Dumnezeului tău. Să nu jurați pe mine strâmb, așa încât să-L pângăriți pe Dumnezeul vostru. Iar eu vă spun:

Matei V, 34. Că orice jurământ este o pângărire a lui Dumnezeu, și de aceea să nu vă jurați deloc.

36. Omul nu poate făgădui nimic, pentru că el este întru totul în puterea Tatălui. El nu poate face un singur fir de păr cărunt să fie negru; cum oare va jura el dinainte că va face cutare și cutare lucru, și va jura pe Dumnezeu? Orice jurământ este o pângărire a lui Dumnezeu, fiindcă dacă omul va trebui să împlinească un jurământ potrivnic voii lui Dumnezeu, se va dovedi că el s-a făgăduit să lucreze împotriva voii Lui, și de aceea orice jurământ este un rău.

37. Iar când te întreabă de ceva, spune: da, dacă este da; nu, dacă este nu; tot ce vei mai adăuga va fi un rău. Și de aceea a treia poruncă este: Niciodată, nimănui, cu nimic să nu-i juri. Spune: da, când este da; nu, când este nu; și să știi că orice jurământ este un rău.

38. A patra poruncă. În legea veche s-a spus: (Ieș. XXI, 21 și 22): că cel care nimicește un suflet trebuie să dea suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, bou pentru bou, rob pentru rob și încă multe altele.

39. Iar eu vă spun: cu răul să nu luptați împotriva răului și nu numai să nu cereți prin judecată bou pentru bou, rob pentru rob, suflet pentru suflet, ci să nu vă împotriviți deloc răului.

40. Dacă cineva vrea să-ți ia prin judecată boul, dă-i-l și pe celălalt; dacă cineva vrea să-ți ia prin judecată sumanul, dă-i și cămașa; dacă cineva îți scoate un dinte dintr-o parte a obrazului, întoarce-i și cealaltă parte a obrazului.

41. Dacă te silesc să faci pentru ei o lucrare, fă două.

Luca VI, 30. Îți iau averea — dă-o. Nu-ți dau banii înapoi, nu-i cere, și de aceea:

37. Nu judecați, nu vă judecați prin judecăți, nu pedepsiți, și nu veți fi judecați și pedepsiți. Treceți cu vederea tuturor, și vi se va trece și vouă cu vederea, pentru că, dacă îi veți judeca pe oameni, și ei vă vor judeca pe voi.

Matei VII, 1. Vouă nu vă este îngăduit să judecați, pentru că voi, toți oamenii, sunteți orbi și nu vedeți adevărul.

3. Cum oare, având ochii plini de gunoaie, vei căuta paiul din ochiul fratelui? Mai întâi trebuie să-ți cureți tu însuți ochii; dar cine are ochii curați?

Luca VI, 39. Oare poate un orb să călăuzească un alt orb? Amândoi vor cădea în groapă. Tot așa și cei ce judecă și pedepsesc, ca niște orbi călăuzesc alți orbi.

40. Cei ce judecă și osândesc la silnicii, răni, schilodiri, moarte, vor să-i învețe pe oameni. Dar ce altceva poate ieși din învățătura lor, decât doar aceea că ucenicul se va învăța și va ajunge întru totul ca învățătorul. Și ce va face el când se va învăța? Tocmai ceea ce face învățătorul: silnicie, omoruri.

Matei VII, 6. Și să nu credeți că veți găsi dreptate în judecăți. Să dai dragostea de dreptate pe mâna judecăților omenești este totuna cu a arunca mărgăritare scumpe porcilor: le vor călca în picioare și vă vor sfâșia.

Și de aceea a patra poruncă este: oricât de mult te-ar nedreptăți cineva, nu te împotrivi răului, nu judeca și nu te judeca prin judecăți; nu te plânge și nu pedepsi.

A cincea poruncă. Matei V, 43. În legea de mai înainte s-a spus: fă bine oamenilor din poporul tău și fă rău celor străini.

44. Iar eu vă spun vouă: iubiți nu doar pe pământenii voștri, ci și pe oamenii din popoare străine. Fie ca străinii să vă urască, fie să vă atace, să vă nedreptățească; vorbiți-i de bine și faceți-le binele.

Matei V, 46. Dacă sunteți buni numai cu pământenii voștri, atunci așa toți sunt buni cu pământenii lor; și tocmai de la aceasta se ivesc războaiele. Voi însă fiți deopotrivă față de toate popoarele, și veți fi fiii Tatălui. Toți oamenii sunt copiii lui, prin urmare toți vă sunt frați.

Și de aceea iată a cincea poruncă: față de popoarele străine păziți aceeași rânduială pe care v-am spus s-o păziți între voi. Pentru tatăl tuturor oamenilor nu există nici popoare felurite, nici împărății felurite: toți sunt frați, toți sunt fiii aceluiași Tată. Nu faceți deosebire între oameni după popoare și după împărății.

Așadar: 1) Nu vă mâniați și fiți în pace cu toți; 2) nu vă desfătați cu pofta desfrânării; 3) nu vă jurați nimănui pentru nimic; 4) nu vă împotriviți răului, nu judecați și nu vă judecați prin judecăți și 5) nu faceți deosebire între popoare felurite și iubiți-i pe cei străini la fel ca pe ai voștri.

Matei VII, 12. Toate aceste porunci se cuprind într-una: tot ceea ce doriți să vă facă vouă oamenii, aceea faceți-le și voi lor.

Matei VI, 1. Împliniți aceste porunci nu pentru lauda oamenilor. Dacă faceți pentru oameni, atunci de la oameni vă este și răsplata. Iar dacă nu pentru oameni, atunci răsplata vă este de la tatăl ceresc.

2. Așa că, dacă faci bine oamenilor, nu trâmbița despre el înaintea oamenilor. Așa fac amăgitorii, ca să fie lăudați de oameni. Ei și primesc ceea ce doresc.

3. Iar dacă faci bine oamenilor, fă așa încât nimeni să nu vadă, ca mâna stângă să nu știe ce face dreapta.

4. Și Tatăl tău va vedea aceasta și îți va da ceea ce îți trebuie.

5. Și dacă vrei să te rogi, nu face cum se roagă amăgitorii. Amăgitorilor le place să se roage în biserici, la vederea oamenilor. Ei fac aceasta pentru oameni și de la oameni și primesc pentru aceasta ceea ce doresc.

6. Iar dacă vrei să te rogi, intră acolo unde nu te-ar vedea nimeni și roagă-te tatălui tău duhul; și Tatăl va vedea ceea ce este în sufletul tău și îți va da ceea ce dorești în duh.

7. Cine se roagă nu bate din limbă ca fățarnicii.

8. Tatăl tău știe de ce ai nevoie mai înainte de a căsca tu gura.

9–13. Rugați-vă numai așa: tatăl nostru cel fără de început și fără de sfârșit, precum cerul!

Să fie sfântă numai ființa ta.

Să fie stăpânirea numai a ta, așa încât voia ta să se săvârșească fără de început și fără de sfârșit pe pământ.

Dă-mi hrana vieții în clipa de față.

Greșelile mele de mai înainte netezește-le și șterge-le, așa cum și eu netezesc și șterg toate greșelile fraților mei, ca să nu cad în ispită, ci să mă izbăvesc de rău.

Pentru că a ta este stăpânirea și puterea și a ta este hotărârea.

Marcu XI, 25. Dacă vă rugați, mai presus de toate să nu țineți răutate împotriva nimănui.

26. Iar dacă nu le iertați oamenilor nedreptatea, nici Tatăl nu vă va ierta vouă nedreptatea voastră.

Matei VI, 16. Dacă postiți, răbdați, nu arătați aceasta oamenilor; așa fac amăgitorii, ca oamenii să vadă și să-i laude. Și oamenii îi laudă, iar ei primesc ceea ce doresc.

17, 18. Tu însă nu fă așa; tu, dacă rabzi lipsă, umblă cu fața veselă, ca oamenii să nu vadă; iar Tatăl tău va vedea și îți va da ceea ce îți trebuie.

19. Nu vă strângeți merinde pe pământ. Pe pământ și viermele roade, și rugină este, și hoții fură; ci strângeți-vă bogăție cerească.

20. Bogăția cerească nici viermele n-o roade, nici rugina n-o mănâncă, nici hoții n-o fură.

21. Unde va fi bogăția voastră, acolo va fi și inima voastră.

22. Lumină trupului este ochiul, iar lumină sufletului este inima.

23. Dacă ochiul tău este întunecat, atunci tot trupul va fi în întuneric. Iar dacă lumina inimii tale este întunecată, atunci tot sufletul tău va fi în întuneric.

24. Nu se poate sluji la doi stăpâni deodată. Pe unul îl vei mulțumi, pe celălalt îl vei supăra. Nu se poate sluji lui Dumnezeu și trupului. Sau vei munci pentru viața pământească, sau pentru Dumnezeu.

25. De aceea, nu vă îngrijiți de ce veți mânca și veți bea și cu ce vă veți îmbrăca. Căci viața este mai minunată decât hrana și îmbrăcămintea, iar Dumnezeu v-a dat-o vouă.

26. Uitați-vă la făptura lui Dumnezeu, la păsări: ele nu seamănă, nu seceră, nu adună, iar Dumnezeu le hrănește. Înaintea lui Dumnezeu, omul nu este mai prejos decât o pasăre. Dacă Dumnezeu i-a dat viață omului, va ști și să-l hrănească.

27. Și doar voi înșivă știți că, oricât v-ați frământa, nu puteți face nimic pentru voi. Nu vă puteți lungi viața nici măcar cu un ceas.

28. Și de îmbrăcăminte de ce să vă îngrijiți? Florile câmpului nu muncesc, nu torc.

29. Și sunt atât de împodobite, încât nici Solomon, în toată strălucirea lui, nu s-a împodobit vreodată așa.

30. Ei bine, dacă iarba aceea, care astăzi crește, iar mâine va fi cosită, Dumnezeu a împodobit-o astfel, atunci cum să nu vă îmbrace pe voi?

31. Nu vă îngrijiți și nu vă frământați, nu spuneți că trebuie să vă gândiți la ce vom mânca și cu ce ne vom îmbrăca.

32. De acestea au nevoie toți oamenii, iar Dumnezeu știe această nevoie a voastră.

33. Așa că nu vă îngrijiți de ziua de mâine. Trăiți în ziua de azi. Îngrijiți-vă să fiți în voia Tatălui. Doriți ceea ce este singurul lucru de seamă, iar toate celelalte vor veni de la sine. Căutați doar să fiți în voia Tatălui.

34. Așa că nu vă îngrijiți de viitor. Când va veni viitorul, va veni atunci și grija. Este destul rău și în prezent.

Luca XI, 9. Cereți — și vi se va da. Căutați — și veți găsi. Bateți — și vi se va deschide.

Matei VII, 9, 10. Oare este vreun tată care să-i dea fiului o piatră în loc de pâine sau un șarpe în loc de pește?

11. Așadar, dacă noi, niște oameni răi, știm să dăm copiilor noștri ceea ce le trebuie, cum oare Tatăl vostru din cer să nu vă dea ceea ce vă este cu adevărat de trebuință, dacă Îi cereți? Cereți, și Tatăl ceresc va da viața duhului celor ce I-o cer.

13. Strâmtă este calea către viață, dar intrați pe calea cea strâmtă. O singură intrare este în viață: ea este strâmtă și îngustă. Iar de jur împrejur câmpul este mare și larg, dar el duce la pieire.

14. O singură cale strâmtă duce la viață; și puțini sunt cei ce o găsesc. Luca XII, 32. Dar nu te teme, turmă mică! Tatăl v-a rânduit împărăția.

Matei VII, 15. Numai păziți-vă de prorocii mincinoși, de învățători; ei vin la voi în piei de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

16. După roadele lor, după ceea ce se naște din ei, îi veți cunoaște. Din ciulini nu se culeg struguri și din plop tremurător mere.

17. Iar pomul bun rodește roade bune. Iar pomul rău rodește roade rele. Iată, așadar, după roadele învățăturii lor să-i cunoașteți.

Luca VI, 45. Omul bun, din inima lui cea bună, scoate tot ce este bun. Iar omul rău, din inima lui cea rea, scoate răul, pentru că din prisosul inimii grăiesc buzele. Și de aceea, dacă învățătorii vă învață să faceți altor oameni ceea ce este rău pentru voi înșivă: vă învață silnicii, osândiri la moarte, războaie — să știți că aceștia sunt învățători mincinoși.

Matei VII, 21. Pentru că nu cel ce zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce împlinește voia Tatălui ceresc.

22. Ei vor zice: Doamne! Doamne! noi am învățat după învățătura ta și noi, după învățătura ta, am alungat răul.

23. Dar Eu Mă lepăd de ei și le spun: nu, Eu nu v-am recunoscut niciodată și nu vă recunosc. Plecați de la mine: voi faceți fărădelege.

24. Așadar, oricine a auzit aceste porunci ale Mele: să nu te mânii, să nu te desfrânezi, să nu te juri, să nu te împotrivești răului, să nu deosebești poporul tău de cei străini — aude aceste porunci și le împlinește, acela, ca un om chibzuit, își zidește casa pe piatră.

25. Și casa lui va sta neclintită împotriva tuturor furtunilor.

26. Iar cel ce aude aceste porunci ale Mele și nu le împlinește, acela, ca un om nechibzuit, își zidește casa pe nisip.

27. Când va veni furtuna, se va prăbuși casa și totul va pieri. Luca IV, 32. Și tot poporul se minuna de această învățătură, fiindcă învățătura lui Iisus era cu totul alta decât învățătura cărturarilor ortodocși. Cărturarii ortodocși propovăduiau o lege căreia trebuia să i te supui; iar Iisus învăța că toți oamenii sunt liberi.

Matei IV, 14. Și în Iisus Hristos s-a împlinit prorocia lui Isaia.

16. Aceea că oamenii care trăiau în întuneric, în bezna morții, au văzut lumina vieții și că acela care a adus această lumină a adevărului nu va face nicio silnicie și niciun rău oamenilor, că este blând și smerit.

Matei XII, 19. Că el, pentru a aduce adevărul în lume, nu se ceartă, nu strigă, că glasul lui cel puternic nu se aude.

20. Că el nu va frânge un fir de pai și nu va stinge candela.

21. Și că toată nădejdea oamenilor stă în învățătura lui.

Tradus din limba rusă după „Краткое изложение Евангелия" (L. N. Tolstoi, Opere complete, vol. 24).