Întâia epistolă a lui Ioan Teologul

Cap. I, 1, 2, 3. Vestirea binelui a lui Iisus Hristos este vestirea despre înțelegerea vieții, prin care oamenii au părtășie cu tatăl vieții și de aceea au viață veșnică.

4. Aceasta este vestirea despre adevăratul bine.

5. Înțelegerea vieții stă în aceea că Dumnezeu este viață și bine și că în viață și bine nu există moarte și rău.

6. Dacă am spune că ne-am unit cu Dumnezeu, dar trăim în rău și moarte, atunci fie ne amăgim pe noi înșine, fie mințim cu nerușinare.

7. Numai dacă trăim aceeași viață pe care a trăit-o Iisus, numai atunci suntem uniți cu el.

Cap. II, 1. Drept pildă a vieții adevărate trebuie să socotim viața lui Iisus Hristos.

2. El ne-a izbăvit pe noi și întreaga lume de nedreptate. Numai acela este creștin care recunoaște învățătura lui Hristos și împlinește poruncile lui.

4. Acela care spune că recunoaște învățătura lui Iisus Hristos, dar nu împlinește poruncile lui, acela este un înșelător nerușinat și în el nu este adevăr.

5. Iar cel ce împlinește poruncile lui, acela are dragoste față de aproapele. Numai prin această dragoste ne unim cu Dumnezeu.

6. Cel ce spune că s-a unit cu Iisus Hristos, acela este dator și să trăiască așa cum a trăit Iisus.

9. Cel ce spune despre sine că este în viață și bine, dar îl urăște pe fratele său cel viu, acela nu este în viață și bine, ci în moarte și rău, și el însuși nu știe ce face. Și orb este cel ce urăște acea viață care se află în el.

15. Pentru a nu fi orb, trebuie să ținem minte că tot ce este lumesc, pământesc este pofta trupului sau a deșertăciunii, și toate acestea nu sunt de la Dumnezeu.

16. Că tot ce este lumesc este trecător și moare.

17. Și numai dragostea și faptele bune izvorâte din dragoste sunt veșnice.

23. Numai acela care recunoaște duhul său drept fiu al tatălui, numai acela se unește cu tatăl.

24. Și de aceea țineți-vă cu tărie de această înțelegere: că voi, după duh, sunteți fiii tatălui Dumnezeu. Având această încredințare, veți primi viață veșnică.

Cap. III, 1. Dumnezeu ne-a dat putința de a fi fiii săi și la fel ca el însuși.

2. Așa încât noi în această viață ne facem fiii săi. Deși nu știm ce va fi cu noi după aceea, dar știm că suntem la fel ca el și ne putem uni cu el.

3. Nădejdea în această viață veșnică îl izbăvește pe om de greșeli și îl face curat, la fel ca și tatăl.

4. Oricine face o faptă rea lucrează împotriva voii tatălui.

5. Iisus Hristos s-a arătat la noi pentru a ne învăța izbăvirea de păcate și unirea cu Dumnezeu.

6. Și de aceea cel ce s-a unit cu el nu mai poate păcătui. Păcătuiește numai cel ce nu-l cunoaște pe el.

7. Și cine trăiește în Dumnezeu, acela face dreptatea.

8. Nu face dreptatea cel ce nu este unit cu Dumnezeu.

9. Cine și-a recunoscut nașterea din Dumnezeu, acela nu poate săvârși minciună.

10. Și de aceea oamenii se împart în dumnezeiești și nedumnezeiești, în cei ce cunosc dreptatea și își iubesc frații și în cei ce nu cunosc dreptatea și nu își iubesc frații.

11. Pentru că, după vestirea lui Iisus Hristos, noi nu putem să nu ne iubim frații.

14. După vestirea lui Iisus Hristos știm că vom trece de la moarte la viață dacă vom începe să iubim, și că cine nu-l iubește pe fratele său se află în moarte.

15. Noi știm că cel ce nu-l iubește pe fratele său cel viu, acela nu iubește viața. Iar cel ce nu iubește viața nu poate avea viață.

16. După vestirea lui Iisus Hristos știm că viața ne-a fost dată din dragoste pentru noi, și de aceea trebuie și noi să ne dăm viața din dragoste pentru aproapele, adică să ne jertfim viața pentru binele apropiaților.

17. Așa încât cel ce are viață și vede că fratele său este în nevoie și nu-și dă viața pentru fratele său, în acela nu este dragoste dumnezeiască.

18. Trebuie să iubim nu cu cuvintele, ci cu faptele și cu adevărul.

19. Și cine iubește așa, aceluia inima îi este liniștită, fiindcă este unit cu tatăl.

20. Dacă inima lui se luptă, el își supune inima lui Dumnezeu.

21. Pentru că Dumnezeu este mai presus de dorințele inimii. Dacă însă inima nu se luptă, atunci el este fericit.

22. Pentru că face tot ce poate mai bun și împlinește tot ce i s-a poruncit.

23. Iar ceea ce i s-a poruncit este să creadă că este fiu al lui Dumnezeu și să-și iubească fratele.

Cap. IV, 4. Cei care fac așa, aceia se unesc cu Dumnezeu și se ridică mai presus de lume, fiindcă ceea ce se află în ei este mai mare și mai de preț decât întreaga lume.

7. Și de aceea să ne iubim unii pe alții. Dragostea este de la Dumnezeu, și oricine iubește este fiu al lui Dumnezeu și îl cunoaște pe Dumnezeu.

8. Iar cine nu iubește nu-l cunoaște pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.

9. Că Dumnezeu este dragoste o cunoaștem din aceea că el a trimis în lume duhul său, la fel ca el însuși, și ne-a dat prin el viață.

10. Noi nu eram și Dumnezeu nu avea nevoie de noi, dar el ne-a dat viață și bine, prin urmare ne iubește.

12. Pe Dumnezeu nimeni nu-l poate cunoaște. Însă tot ce putem ști despre el este că el ne-a îndrăgit și prin această dragoste ne-a dat viață.

11. Și de aceea, ca să fim în părtășie cu Dumnezeu, trebuie să fim ceea ce este el și să facem ceea ce face el, adică să-i iubim pe oameni.

12. Dacă ne iubim unii pe alții, atunci Dumnezeu este în noi și noi rămânem în el.

16. Înțelegând dragostea lui Dumnezeu față de noi, credem că Dumnezeu este dragoste și că cel ce iubește este unit cu Dumnezeu.

17. Iar înțelegând aceasta, nu ne temem de moarte, pentru că am devenit în această lume la fel ca Dumnezeu.

18. Viața noastră a devenit dragoste și ne-am eliberat de frică și de toate suferințele.

19. Noi iubim pentru că Dumnezeu ne iubește.

20. Și nu-l iubim pe Dumnezeu, pe care nu-l putem iubi, fiindcă nimeni nu-l vede, ci îl iubim pe fratele pe care îl putem iubi. Cel ce spune că îl iubește pe Dumnezeu, dar își urăște fratele, se amăgește, căci dacă nu-și iubește fratele pe care îl vede, cum poate să-l iubească pe Dumnezeu, pe care nu-l vede?

21. Așadar, ni s-a dat porunca de a-l iubi pe Dumnezeu în fratele nostru.

Cap. V, 3. Dragostea lui Dumnezeu stă în a-i împlini poruncile.

4. Iar poruncile lui nu sunt grele pentru cel care, recunoscându-și nașterea din Dumnezeu, se ridică mai presus de lume.

Credința noastră ne ridică mai presus de lume. Iar adevărata noastră credință stă în învățătura lui Iisus, fiul lui Dumnezeu. El ne-a învățat că trebuie să fim în lume nu numai trup, ci și duh.

8. Și duhul este în noi și ne întărește în adevărul învățăturii sale.

9. Dacă credem în ceea ce susțin oamenii, cum să nu credem în duhul care este în noi?

10. Cel ce crede că în el este duhul vieții, duhul coborât de sus, acela își găsește mulțumirea în sine însuși. Iar cel ce nu crede că viața lui este duhul coborât de sus, de la tatăl, acela îl face pe Dumnezeu înșelător.

11. Duhul mărturisește că viața din noi este viață veșnică.

12. Cine crede că acest duh este fiul duhului veșnic și la fel ca el, acela are viață veșnică.

14. Și cine crede în aceasta, pentru acela nu există piedici în viață, ci tot ce își dorește după voia tatălui, totul se va împlini pentru el.

18. Și de aceea, cel ce crede că este fiul lui Dumnezeu nu trăiește în minciună și este curat de rău.

19, 20. Pentru că știe că lumea pământească este o amăgire și că în el însuși, în om, este rațiune pentru a cunoaște ceea ce există cu adevărat.

Cu adevărat există numai duhul — fiul tatălui.